O veche istorioara
din Orient spune asa: Cand omul bea primul pahar, mintea incepe sa se
ingrijoreze, spunand: "Destul, vinule, destul... Opreste-te, ajunge!"
Cand omul mai bea inca un pahar, atunci
mintea se supara si se ia la cearta cu vinul, fiindca dupa ce omul bea
si al doilea pahar, vinul incepe a impinge mintea, ca sa-i ia locul. Si
de aici cearta si neintelegere. La cel de-al treilea pahar pe care il
bea omul, mintea suparata
ii zice vinului: "De-acum ramai tu
in locul meu!" Iar omului ii zice: " Ramai sanatos, omule!" Nu ti-a fost
de ajuns un pahar, ci
ti-au trebuit trei, iar dupa trei vin treizeci si trei. De acum asculta
de vin".
Deci, de la al treilea pahar incepe slujba diavolului. Diavolul
privegheaza neincetat
si-i indeamna pe oameni sa intre in carciumi "la un pahar". Cand este
omul necajit, diavolul indata ii sopteste :"Hai, omule,
ia un pahar!". Daca este ostenit, il indeamna: "Hai ia un pahar!". Iar
daca-i Duminica sau o alta sarbatoare mare: "Hai
in carciuma la un pahar!", iar in aceste pahare este moarte si otrava.
Olofern, viteazul general al ostirilor asiriene, din cauza betiei si-a
pierdut capul (Iudit 12; 13). Asa
isi pierd capul si sufletul si in vremurile noastre multi crestini
nesocotiti din cauza betiei. Nabal, bogatasul israelian,
prin betie si-a pierdut sanatatea, viata si sotia (1 Regi 25;86-89).
Urie,
imbatat de David, n-a priceput si si-a pierdut cumpatul, sotia si viata
(2 Regi 11; 16-17). Imparatul IIa, in vremea chefului si betiei sale, a
fost lovit cu sabia de Zimri
si ucis (3 Regi 16;8-10). Baltazar, imparatul Babilonului, in noaptea
monstruosului chef
si al betiei lui, si-a pierdut tronul, imparatia si viata (Daniel
cap. 5).
