|
Mântuirea celui ce duce viaţă de
familie stă în virtuţile de familist. Problema nu este să facem totul la modul
nemaipomenit, ci să facem tot ce ţine de noi. Dacă vom reuşi asta, n-avem de ce
să ne chinuim cu gândurile. Sigur, nu trebuie nici să ne lăsăm pe tânjeală,
dar nu trebuie nici să ne chinuim, ci să ne încredinţăm cu totul în voia
Domnului.
Puteţi primi tunderea în taină,
dar aşteptaţi. La desăvârşire se poate ajunge şi pe calea vieţii de familie.
Totul este să stingem şi să dezrădăcinăm patimile. Spre asta să vă întoarceţi
toată luarea-aminte.
| 
