Scrierile cu continut moral care apar in nu s-au scris din motive de ordin teoretic si stiintific, ci in general s-au scris din cauza nevoilor practice, ale Bisericii si anume, pe de o parte, pentru instructia si educatia religioasa a crestinilor sau a catehumenilor, iar pe de alta parte, pentru apararea credintei crestine fata de atacurile paganilor si ale ereticilor.
Parintii apostolici
Inceputul scrierilor care contin diferite probleme de morala ii gasim inca in epoca parintilor apostolici.
1) Sfantul Varnava. Epislola ce ne-a ramas sub numele lui Varnava, tovarasul Sfantului Apostol Pavel din intaia calatorie misionara, cuprinde 21 capitole si se imparte in doua parti si anume: partea intai (cap. 2-17) are cuprins dogmatic, iar partea a doua (cap. 18-21) parenetic-moral. Partea morala cuprinde instructiuni pentru a umbla in "calea luminii". Cea mai mare virtute e adorarea lui Dumnezeu, iar cea mai mare faradelege e idolatria. Se mai ocupa si de alte diferite pacate, precum : fatarnicia, rautatea, minciuna, asuprirea vaduvelor si a orfanilor etc.
2) Sfantul Clement Romanul. In Epistola intai catre Corinteni, scrisa pe la sfarsitul veacului I, se ocupa de raportul dintre credinta si fapte, despre care vorbeste in sens paulin.
Constitutiile apostolice (soc. II, III, IV) care se atribuie pe nedrept sfantului
Clement Romanul, constau din opt carti. In afara de materialul liturgic si de drept
bisericesc, ele cuprind si material din domeniul moralei, ocupandu-se cu datoriile episcopilor, diaconilor, barbatilor, femeilor etc.
Canoanele apostolice in numar de 85 sunt un extras din Constitutii. Intre altii, sfantul Ioan Damaschin le atribuie origine apostolica. Acestea cuprind si diferite dispozitii in legatura cu viata morala.
3) Sfantul Ignatiu de Antiohia, osandit la moarte sub imparatul Traian, in calatoria sa spre Roma, unde a murit, scrie 7 epistole catre: Efeseni, Magnesieni, Tralieni, Romani, Filadelfieni, Smirneni si catre . Intre altele, in aceste epistole se ocupa de starea fecioriei, castitate si casatorie, de datoriile crestinilor fata de conducatorii lor sufletesti, episcopii si preotii etc. Atinge si problema raportului dintre credinta si fapte. Invataturile morale sunt tratate in spiritul doctrinal al Sfantului Apostol Ioan. Sustine necesitatea organizarii obstii crestine prin recunoasterea episcopilor (presbiterilor) drept conducatorii ei firesti aici pe pamant.
4) Sfantul Policarp de Smirna este invatacel al sfantului Ioan si sufera moarte martirica, aratata printr-o scrisoare a comunitatii crestine din Smirna catre cea din Pont. In epistola sa adresata Filipenilor, se cuprind sfaturi si indemnuri morale date preotilor, diaconilor, vaduvelor, fecioarelor si in general femeilor si tuturor crestinilor ; tratarea invataturilor morale e in conformitate cu modul de expuneri al Sfantului Apostol Pavel.
5) Epistola catre Diognet. Autorul acestei scrieri e necunoscut dar se intituleaza "invatacelul apostolilor" si "invatatorul paganilor". Din punct de vedere al ideilor si al formei sale literare, e socotita ca o perla a literaturii crestine si infatiseaza contrastul dintre viata morala a crestinilor fata de cea a paganilor si a iudeilor.
6) Pastorul lui Herma. Aceasta scriere se compune din 5 viziuni, 12 porunci si 10 asemanari; in special partea a II-a (cele 12 porunci) are continut moral, ocupandu-se de: post, pocainta, castitate, adulter, minciuna, martiriu, demnitate si capabilitatea omului de a implini poruncile divine. Modul de tratare a materiei corespunde tipului doctrinal al Sfantului Apostol Iacob.
7) Invatatura celor 12 apostoli sau Didahia. Aflata si editata de pe un manuscris ierusalimitean de catre mitropolitul Filoltei Vrienniu in 1883. In partea I (cap. 1-6 : se cuprinde invatatura despre cele doua cai, una care duce la viata, iar alta care duce la moarte; aceasta parte e propriu-zis partea de cuprins moral. In partea a II si a III-a (capitolele 7-17) se cuprinde un bogat material liturgic. Din felul cum este tratata materia, se poate deduce ca scrierea dateaza din secolele I sau II dupa Hristos, si este opera unui ucenic al apostolilor.
Parinti si scriitori bisericesti
In Rasarit
Parintii si scriitorii bisericesti rasariteni din acest rastimp se ocupa mai mult de apararea invataturii crestine si de respingerea atacurilor indreptate impotriva ei. De aceea caracterul scrierilor lor este mai mult apologetic si polemic; cu toate acestea, in ele se gaseste si material de cuprins moral.
1) Sfantul Iustin Martirul (filozoful), grec de origine, nascut in Samaria, scrie doua apologii, la anul 140 si 162, cea dintai catre (imparatul Antonius Pius, senatul si poporul roman, iar a doua catre imparatul Marc - Aureliu. In sensul doctrinal al Sfantului Pavel, el se ocupa de problema libertatii si a ratiunii, pe aceasta din urma socotind-o izvorul si principiul cel mai inalt al moralitatii. Afirma ca lisus e Logosul lui Dumnezeu (ratiunea originara), iar cei ce traiesc in conformitate cu acest Logos sunt crestinii adevarati. Explica faptele bune ale paganilor prin logosul (ratiunea) sadit in intregul neam omenesc.
2) Tatian scrie : "Cuvant catre Elini", in care ia atitudine impotriva moravurilor pagane.
3) Atenagora scrie o Apologie pentru crestini, in care motiveaza invatatura despre inviere. Din punct de vedere moral, el sustine teza liberului arbitru si e cel dintai care se ridica impotriva casatoriei a doua.
4) Sfantul Irineu, (+ 202), discipol al lui Policarp al Smirnei, episcop de Lugdun (Lion), scrie o lucrare pastrata in traducere latina sub titlul: "Adversus (contra) haereses." Aceasta lucrare e de mare insemnatate pentru Teologia morala, fiindca in ea se trateaza pentru prima oara in mod temeinic raportul dintre ratiune si credinta, raport rezolvat in sensul ca ratiunea si vointa omeneasca trebuie sa se supuna in mod neconditionat credintei. Irineu devine astfel fauritorul principiului autoritativ al Moralei crestine sau al (principiului formal al ei. Aceasta scriere cuprinde si explicarea tipica si simbolica a unor fapte rele din Vechiul Testament (ca de exemplu unele acte incestuoase).
5) Clement Alexandrinul (+ 215). Discipol al lui Panten, imbina invatatura crestina cu elemente platonice. Este cel dintai parinte bisericesc care a scris in mod mai detaliat despre invatatura morala a Iui lisus Hristos, prelucrand-o in mod filozofic dupa tipul doctrinar al Sfantului Ioan. Scrierile lui: "Cuvant de indemn catre pagani", "Pedagogul" si "Covoare" constituie trei grade ale invataturii si educatiei crestine. O alta scriere a sa de mare insemnatate pentru Teologia morala este: "Care bogat se poate mantui ? " in care trateaza probleme sociale de o importanta covarsitoare. Insa cea mai insemnata lucrare a sa pentru Teologia morala ramane "Pedagogul", scriere ce se imparte in trei carti, dintre care cartea I e o adevarata introducere in Morala crestina, iar cartile a II-a si a III-a cuprind o multime de indemnuri in legatura cu purtarea omului in societate in diferitele sale relatii. Lucrarea poate fi socotita drept cel dintai tratat de Teologie morala speciala.
6) Origen (+ 254) nu ne-a lasat, sau mai degraba nu ni s-au pastrat de la el, scrieri de cuprins moral, dar ne-au ramas adevarate elogii asupra cursurilor de morala pe care el le tinea, de la elevul sau Grigorie Taumaturgul.
7) Sfantul Grigorie Taumaturgul (nascut la 210), episcop de Neocezareea, spune despre cursurile de morala ale lui Origen ca erau atat teoretice, cat si practice. De la Grigorie Taumaturgul ne-a ramas o epistola continand 10 canoane penitentiale de mare insemnatate, care au fost intarite de catre sinodul Trulan.
In Apus
Parintii si scriitorii bisericesti apuseni din aceasta perioada se ocupa in scrierile lor indeosebi cu probleme de ordin practic. Dintre acestia amintim pe :
1) Minucius Felix, avocat roman, care scrie "Ocfavius", un dialog in care Octavius, un crestin, discuta cu paganul Cecilius in legatura cu moravurile acestora, iar la urma Minucius, autorul, ia atitudine. De aici rezulta superioritatea vietii morale a crestinilor fata de cea a paganilor.
2) Tertulian (nascut la anul 160), considerat drept cel mai mare orator crestin latin. Dintre lucrarile lui amintim: "Ad martyres", "De spectaculis"; "De Idolatria" ; "De corona militis"; "De fuga in persecutione" ; "De oratione" ; "De patientia" ; "De poenitentia" ;"De pudicitia" ; "De jejunio" ; "Ad uxorem", "De exhortatione castitatis" ; "De monogamia" ; "De virginibus velandis" elc. Terlulian proclama vointa lui Dumnezeu drept cel mai inalt principiu al . Respinge casatoria a doua, iar vaduvia o proclama superioara castitatii feciorelnice. Greseste, insa, cand afirma ca invatatura morala a crestinismului nu este desavarisita, ea urmand sa ajunga la o mai inalta treapta de desa virsire.
3) Sfintul Ciprian (+256), episcop de Cartagina, mort ca martir, a scris : "De habitu virginum", "De mortalitate", "De exhortatione martirii", "De lapsis", "De oratione", "De opere et eleemosynis", "De bono patientiae", "De zelo et livore" etc.
In general, in aceste scrieri repeta ideile lui Terlulian, sub influenta carora a scris.
4) Lactantiu scrie: "Divinae institutiones" in sapte carti. Desi dupa cuprins aceasta opera e dogmalico-apologoticii, totusi pentru dovedirea divinitatii crestinismului, el se foloseste si ne adevarurile morale crestine, ocupandu-se in mod deosebit de virtutea crestina.
