Bauturile
alcoolice au fost folosite aproape in intreaga lume, inca din timpuri
stravechi. Exista consemnari ale folosirii acestora de catre vechile
civilizatii
inca din anul 6.000 i.d.Hristos. Producerea vinului isi are origine a in
Orientul Mijlociu, unde vita de vie dadea roade fara
ingrijiri speciale. Vechiul Testament ii atribuie lui Noe plantarea
primei
culturi de vita de vie, considerandu-l si prima persoana care s-a
imbatat. In orasul sumerian Nippur, berea
si vinul erau folosite ca bauturi tonice, in scop medical inca din anul
2.000 i.d.Hristos. Manifestarile religioase ale vechilor egipteni
si ale asirienilor include au petreceri care durau zile de-a randul si
la care se consumau bauturi alcoolice. Unul dintre cei mai populari zei
egipteni, Osiris, era considerat a fi primul cultivator al vitei de vie
si cel ce produsese berea din cereale. Este de asemenea interesant de
stiut faptul ca un faraon ce a trait acum aproximativ 5.000 de ani a
scris primul epitaf dedicat unui alcoolic.
In Grecia, betia nu era un fapt cunoscut inaintea aparitiei noului zeu
Dionysos (zeul vinului
si al petrecerilor). Prin secolul al VII-lea i.d.Hristos, consumarea
bauturilor alcoolice devenise o parte importanta a vietii de zi cu zi.
Grecii au remarcat faptul ca, desi vinul poate crea o stare placuta,
poate, de asemenea,
sa-l determine pe un individ sa faca lucruri pe care in mod normal nu
le-ar fi facut sau chiar sa-si iasa din minti. Filosofi greci, cum ar fi
Socrate sau Platon recomandau cumpatarea
si incriminau abuzul de alcool. Oricum, se stie ca sfaturile lor au fost
adesea ignorate,
intre cei care le-au ignorat aflandu-se si Alexandru cel Mare, despre
care se crede ca ar fi murit
in timpul unei petreceri, la varsta de 33 de ani, dupa ce cucerise
intreaga lume cunoscuta.
E posibil ca betia pe scara larga sa fi dus la caderea Babilonului, in
anul 539 i.d.Hristos. Persii au atacat si distrus orasul in timpul unui
festival cand toti locuitorii erau beti.
Romanii au fost familiarizati cu vinul de catre greci si, cu toate ca ei
au cucerit Imperiul Grec, au fost de fapt cuceriti de cultura greaca,
de zeii lor
si de dragostea grecilor pentru consumul vinului. Romanii au transformat
sarbatorile bahice (Dionysos a devenit Bachus,
in latina) in manifestari de o amploare necunoscuta la acea vreme,
caracterizate prin excese alimentare
si de alcool, orgii sexuale, ceremonii religioase stranii, crime
ritualice. Consumul bauturilor alcoolice era raspandit printre
reprezentantii claselor superioare
si printre conducatorii Imperiului Roman, vanzarea si folosirea acestora
ajungand pana
in Spania, Franta, Germania si in Insulele Britanice. Pe masura ce
luxul, avaritia
si ambitia au condus spre declinul Romei, lacomia si bautura i-au
aruncat pe imparati
in decadenta si moarte.
Crestinismul a ajutat la instaurarea unei pozitii moderate fata de
consumul de bauturi alcoolice. Astfel, bauturile alcoolice s-au extins
de la o
tara la alta, fiind transformate in functie de tipul de fructe
existent si de gusturile locuitorilor: votka obtinuta din cartofi in Rusia,
whisky, bere, gin, coniac in Europa, berea in Insulele Britanice, "saki"
in Japonia,
"soma" in China, "chica" si "pulque" in America de Sud, romul
in Insulele Caraibe. In sfarsit, oricine are acces (si o anumita preferinta) la bauturile alcoolice.
|
