Dezacordurile între învataturile "sfintilor parinti" ai bisericii, doctrinele bisericii si sfintele Scripturi
La recomandarea unui prieten, membru al unei denominatiuni neoprotestante, Calvary Chapel , am intrat pe site-ul de mai sus, care apartine acestei grupãri. Am dat de o rubrica de apologetica, unde am gãsit o multime de articole împotriva mormonilor, martorilor lui Iehova etc, dar si un articol care mi-a atras atentia. Citindu-l am rãmas cu un gust amar, vãzând ura care ne-o poarta unii neoprotestanti, precum si faptul ca autorul nu are aproape de loc cunostinte cu privire la învãtãturile Sfintilor Pãrinti. Nu am putut sã tac, si am decis a da un rãspuns acestui articol atât de ostil adevãrului, care poate informa gresit pe cãutãtorii sinceri si îi poate îndepãrta de la cunoasterea adevãrata a Ortodoxiei.
De la început se poate observa ca autorul nu are nici cele mai elementare cunostinte în domeniul Patrologiei si al Istoriei Bisericii Universale, cã el nu cunoaste faptul cã nu toti scriitorii Bisericii au fost declarati de cãtre Biserica sfinti. Autorul foloseste expresii ca „sfântul Origen”, „sfântul Tertulian” etc. Acestia au anumite scrieri folositoare pentru Biserica, dar din cauza unor deviatii dogmatice nu au fost considerati sfinti.
Se poate usor vedea împotrivirea autorului fata de Ortodoxie, în stilul ironic si arogant pe care-l foloseste, ridiculizând fãrã nici o frica de Dumnezeu operele Sfintilor Parinti, pe care nu le cunoaste, încercând sã arate unele presupuse contraziceri între ei, precum si între ei si Sfintele Scripturi.
Culmea rãutãtii se vede în faptul ca-i numeste pe copti „tipii cu tuguiul ala negru în cap un fel de Klu-Klux-Klan, pe negru !!!” Autorul se dovedeste nu numai incult, dar si rãu intentionat.
Unele nume, titluri sau localitati de unde provin Sfintii Parinti, sunt transcrise incorect de cãtre autor. De exemplu, el scrie Crisostom în loc de Hrisostom, Nisa în loc de Nyssa. El scrie Ioan de Crisostom în loc de Ioan Hrisostom, ca si cum Hrisostom ar fi o localitate. Dar Hrisostom nu este o localitate, ci un titlu care înseamnã Gura de Aur, titlu pe care l-a primit acest mare corifeu al Bisericii pentru darul sãu oratoric, despre care bãnuiesc cã autorul nu are nici cele mai vagi cunostinte.
Observãm cã autorul nu citeaza direct din scrierile Parintilor si scriitorilor Bisericesti, ci din alte lucrãri ale altor neoprotestanti, probabil tot atât de ostili Bisericii ca si el.
Articolul se deschide cu urmãtoarea afirmatie:
Unii sustin ca, "si învãtãturile prin cuvânt grãit (viu grai) ale Domnului Isus, ale apostolilor, si traditiile bisericii, sfintele traditii au fost pastrate în scris. Pentru aceasta avem scrierile sfintilor pãrinti ai bisericii, scrierile "sfintilor", ale patriarhilor, ale popilor, si ale conciliilor bisericii. Acestea fiind scrise acum, noi credem cã ele sunt folosite de Duhul Sfânt pentru a ne vorbi" (o parafrazã extinsã).
Vedem imediat ura pe care ne-o poarta autorul, folosind termenul de „popi” sau punând termenul de sfânt între ghilimele. În acest citat, pe care-l numeste o parafrazã extinsã, el doreste sã atingã si sã nimiceascã exact inima învãtãturilor Sfintilor Parinti care au trãit conform perceptelor biblice, ducând o viata de asceza, smerenie si curãtie de pãcate si patimi devenind astfel transparente ale lui Hristos. Pentru aceasta Duhul Sfânt le-a luminat mintea si ei au putut întelege - asa cât le-a fost dat - lucrurile ascunse în Sfânta Scriptura. Dar cred cã autorul nu stie nimic despre asceza, rugaciunea inimii sau curatirea de pacate, lucruri strãine unei persoane care provine din mediul neoprotestant si care se considera gata mântuite de pe pãmânt.
Trebuie sã se stie cã Sfintii Parinti nu sunt copii identice unii altora, ci fiecare are personalitatea sa, modul sãu de gândire si pãtrundere a întelepciunii divine. Aceste diferente se explica prin varietatea epocilor în care au trait, a zonelor geografice si a pregãtirii lor. În ciuda acestor diferente, toti s-au îndreptat spre aceeasi tintã, iar la nivel dogmatic, moral si liturgic constatam o uimitoare armonie.
În al doile paragraf, autorul scrie...
La suprafatã, o asemenea afirmatie poate pãrea un argument puternic. Însã studiind istoria Bisericii, vedem ca multe din învãtaturile bisericii si ale sfintilor se contrazic profund. De exemplu pãrintele Origen (185-254 d.H.) a sustinut idei contrare conceptului biblic trinitarian, prilej folosit astãzi de Martorii lui Iehova pentru a afirma cã doctrina Trinitatii a fost ilegitim introdusa abia la un conciliu ulterior, în timp ce alti parinti ai biserici sustineau cã doctrina Trinitatii este negresit o doctrina biblica. Unul dintre acestia a fost Tertulian (160-220d.H.), care la rândul lui sprijinea învãtãturile montanistilor.
Autorul nostru începe prin a se referi la istoria Bisericii. As dori sã stiu ce istorie a Bisericii a studiat si când, sau dacã a studiat-o vreodatã, deoarece chiar de la început autorul se face de râs cu "vastele sale cunostinte" în domeniul istorie bisericesti numindu-l pe Origen, pãrintele Origen, pe care-l pune în opozitie cu Tertuian, caruia îi da titlul de alt pãrinte al bisericii. El nu stie ca acesti doi au fost considerati eretici, si cã biserica le apreciazã numai unele lucrãri pentru importanta lor morala, disciplinara si dogmatica - în cazul în care acestea nu contravin învãtãturilor bisericii. Dar a argumenta si a combate învãtãturile Sfintilor Parinti prin atacul împotriva lui Origen si Tertulian este absurd. A-l acuza pe Origen de anti-trinitarism este la fel de fals, cãci Origen nu este Arie din Alexandria si nu a negat niciodatã Sfânta Treime. El a sustinut doar existenta unei subordonari a Fiului fatã de Tatal, teorie numita subordonatialism. Aceastã eroare a lui se deosebeste de cea a lui Arie, care nega complet divinitatea Fiului. Nu se poate afirma ca Origen i-ar fi influentat pe Martorii lui Iehova, între el si acestia existând mai bine de 1700 ani de istorie.
Autorul mai afirma...
Parintele sf.Iustin Martirul (a murit in 165 d.H.) a exprimat o admiratie deosebita pentru multi dintre filozofii pagani ai Greciei. Astfel el a afirmat ca, filozofii pagani greci, Socrate si Heraclit, au fost in realitate niste "crestini mai dinainte de Hristos". Sf.Iustin a spus: "Noi am fost invatati ca Hristos este intaiul nascut al lui Dumnezeu, si am aratat mai sus ca El este logosul la care toata rasa umana este partasa, iar aceia care traiesc dupa el sunt crestini, chiar daca acestia sunt considerati atei. Dintre greci, acestia au fost Socrate si Heraclit, si multi asemenea lor…"1
Parintele bisericii sf.Clement din Alexandria (150-aprox.215 d.H.) a avut si el o opinie exceptionala despre filozofia greaca. Astfel el a spus ca, "Dumnezeu este sursa tuturor lucrurilor bune, mai ales a unora din testamentele vechi si nou, dar si prin urmare, a filozofiei. Se poate ca intr-adevar filozofia sa le fi fost data grecilor pana ce Domnul urma sa-i cheme. Caci filozofia le-a fost un ‘indrumator’ pentru a aduce gandirea greaca la Hristos la fel cum Legea i-a adus pe evrei. Astfel, filozofia a fost o introducere, pregatind calea desavarsirii in Hristos"2
Admiratia Sfântului Iustin Martirul si Clement al Alexandriei, precum si a altor scriitori si Pãrinti ai Bisericii fata de unii filozofi si fatã de unele învãtãturi ale acestora se datoreazã faptului ca acesti filozofi, trãind într-o lume înecata în idolatrie si pãgânism, au avut unele mici scânteieri de lumina a harului divin, si au cunoscut prin intuitie unele mici pãrti din adevãr, pentru care unii dintre ei merita un respect aparte din partea crestinilor. Sa nu uite autorul cã Sfântul Apostol Pavel, îl numeste pe filozoful cretan Epimenides profet al Cretanilor în epistola pe care i-o trimite lui Tit. Apostolul vorbeste de asemenea despre legea firii pe care o au pãgânii, inclusiv filozofii elini.
Dupã convertirea sa, Sfântul Iustin a fost filozof, titlul sãu complet fiind Sfântul Iustin Martirul si Filozoful. El a trãit în secolul II când dogmele crestine nu erau încã cristalizate, lucru care s-a petrecut începând cu secolul al IV-lea, dupã ce crestinismul a devenit liber. Atunci când au apãrut ereziile, ele au trebuit sa fie combãtute, si prin cel 7 Sinoade Ecumenice, biserica a clarificat o datã pentru totdeauna dogmele crestine. Sfântul Iustin a avut unele deviatii, cum este cea a teoriei eonilor, de influenta gnostico - filozofica, dar pentru faptul cã a murit ca martir pentru Hristos a fost declarat martir. În acea perioada de timp era mai important a marturisi credinta în Hristos în fata persecutiilor romane, decât a face speculatii cu privire la adevãrurile dogmatice ale crestinismului.
Influenta filozofilor greci asupra Sfintii Parinti este o cu totul alta chestiune. Multi termeni din morala crestinã au fost împrumutati de la elini, ca de exemplu cei care definesc virtutile cardinale si clasificarea lor. Chiar si scriitorii biblici au folosit termeni filozofici, ca de exemplu Sfântul Ioan Apostolul, care foloseste termenul de LOGOS pentru Cuvântul lui Dumnezeu, termen folosit în filozofia elina, dar cãruia Sfântul Ioan îi dã un înteles crestin. Dumnezeu se foloseste de limbajul uman pentru a se face înteles de catre oameni. Amintim si episodul din Faptele Apostolilor în care Sfântul Pavel se afla la areopag. El nu îi atacã direct pe filozofi, spunându-le cã sunt idolatri si îndemnându-i sã înceteze cu idolatria si sã vinã la închinarea cãtre singurul Dumnezeu adevãrat. Totusi, Sfântul Pavel se foloseste de acel altar ridicat din initiativa lui Epimenides, dedicat lui Agnoste Teou (Dumnezeului celui necunoscut) pentru a-i aduce pe linia dorita de el.
Autorul îl citeazã acum pe Tertulian...
Insa, parintele bisericii, sf.Tertulian s-a aflat intr-un dezacord puternic cu parintii mai sus mentionati, ce au simpatizat pagana filozofie greaca. El a spus: "Aceasta filozofie constituie de fapt (centrul) subiectul de discutie al intelepciunii lumii acesteia. Ea este interpretul nelegitim al ordinii si naturii divine. De fapt, insasi ereziile sunt produse (nascute) de aceasta filozofie…"3 (Tertulian, "DE PRAESCRIPTIONE HAERETICORUM"). In aceeasi scriere, acest parinte al bisericii a atacat pe unii dintre cei mai faimosi filozofi greci ai antichitatii, pe Plato, Zeno, Heraclit (omul despre care sf.Iustin Martirul a spus ca era un crestin, mai inainte de Hristos!), si Aristotel. In acelasi fel, Tertulian a mai criticat aspru amestecul invataturilor crestine cu cele ale filozofilor pagani greci.
Motivul pentru care alti scriitori si Pãrinti ai Bisericii au criticat vehement învãtãturile filozofilor elini se datoreazã faptului cã în mare parte învãtãturile acestora contravin celei crestine. Biserica a pãstrat ce este bun si a aruncat ce este rãu. Dupã cum am spus mai sus, fiecare Sfânt Parinte a avut personalitatea sa, de aceea fiecare a avut si opiniile sale personale, dar nu în dogme, ci pe plan moral sau cultural. Unele dintre aceste pãreri care au fost asimilate pe parcurs în biserica universala si au rãmas valabile, restul fiind considerate doar pãreri proprii.
Autorul mai scrie ...
Parintele bisericii, sf.Grigorie din (de) Nazianzus (330-390 d.H.) a spus ca nu era recomandabil sa se boteze copii mici inainte de varsta de 3 ani, cand, spune el, "ei sunt capabili sa asculte si sa raspunda la unele cuvinte sfinte"6. Sf.Grigorie este acum considerat de catre bisericile ortodoxe unul dintre cei mai importanti parinti ai biserici, iar de catre Biserica Romano-Catolica, unul dintre cei mai "mari" invatatori ai acesteia. Cu toate acestea, in mod contrar parintele bisericii, sf.Origen a sustinut ca botezul copiilor era un obicei pe care bisericile le-au primit de la Apostoli, si care era necesar pentru eliberarea copilului din pacatul originar7.
În perioada în care biserica se afla sub persecutii, practica botezului era diferita de la o zona la alta. Dar, dupã primele sinoade, botezul copiilor a devenit obligatoriu în biserica. Exista si cazul în care copiii proveneau din familii mixte, si în acest caz erau lãsati sa decidã singuri ce drum sã aleagã, atunci când deveneau adulti. Recomandarea botezului la vârsta de 3 ani este pãrerea personala a Sf. Grigore de Nazianz. În fond, chiar si la 3 ani copilul este tot copil si încã nu pricepe realitatea, asa cã nu existã o diferentã esentialã între botezul la nastere sau la 3 ani. Dar pentru cã acest punct de vedere este împotriva doctrinelor neoprotestante, autorul nu este convingator.
Alegoria "Pastorul lui Hermas" a fost scrisa in jurul anului 150 D.H. de catre un om pe nume Hermas. El a invatat ideea ridicola ca credinciosii drepti care au murit fara a fi botezati in apa, urmau a fi botezati in apa, in iad (!!) de catre Apostoli. Dar, aceasta conceptie nu avea girul restului parintilor bisericii.
Autorul devine aici ridicol, pentru cã nimeni nu considerã "Pastorul lui Hermas" o lucrare inspiratã, cu toate cã are anumite învãtãturi folositoare. Dar nicãieri în aceasta lucrare nu existã o asemenea „idee ridicolã” si se dovedeste din nou cã autorul nu a citit aceastã scriere, ci citeazã doar din alte scrieri neoprotestante.
Sf.Augustin si sf.Origen, au învatat impreuna ca Maria nu a intretinut relatii sexuale cu Iosif dupa ce l-a nascut pe Isus9, iar Augustin a sustinut ca nici macar nasterea lui Isus nu i-a deschis Mariei pântecele (punct asupra cãruia medicina are mai multa autoritate decât el!), ramânând "pururea fecioara", pe când Origen nu a fost de acord cu el. Tertulian a sustinut idei contrare lui Augustin si Origen, in chestiunea virginitatii Mariei dupã nasterea lui Isus, invãtând ca ea a avut relatii sexuale cu devotatul Iosif.
Cine a avut dreptate in aceasta chestiune? Nu se cade atunci sa ne intrebam, "dar ce spune Biblia despre acest lucru?"
Se pare cã pururea fecioria Maicii Domnului este o învãtãturã care îi deranjeazã foarte mult pe neoprotestanti, si de aceea cautã argumente contrare acesteia. Observãm cã autorul foloseste un limbaj imoral si lipsit de respect. În ce priveste suprematia autoritãtii medicinei asupra teologiei, autorul dovedeste lipsã de credintã. Atunci când Dumnezeu S-a întrupat si S-a nãscut din Fecioara Maria , a cerut oare voie medicinei în aceasta privintã? Dacã autorul pune la îndoiala fecioria Maicii Domnului, atunci el se poate îndoi si de minunile savârsite de Hristos, care si ele contravin medicinei. Dumnezeu este creatorul lumii, el a asezat legile fizicii, chimiei, mecanicii dupã care se guverneazã lumea, si tot El are dreptul sa intervinã în anumite cazuri atunci când vrea El, fãrã sã cearã nimãnui permisiunea.
Sã vedem ce spune Scriptura în aceastã chestiune. Profetul Isaia scrie "fecioara v-a lua în pântece si v-a naste fiu". Fratii lui Iisus au fost de fapt copii ai lui Iosif, care era vãduv atunci când s-a logodit cu Fecioara Maria. Faptul cã Iisus este singurul Fiu al Maicii Domnului se vede si prin faptul cã Iisus, fiind pe cruce, o încredinteazã lui Ioan pe Maica Sa. Dacã ea ar fi avut si alti fii, acest gest al lui Hristos nu ar fi fost necesar.
Sf.Ioan Gura de Aur - De exemplu, in unele din scrierile parintelui bisericii Sfantul Ioan Gura de Aur (Ioan de Crisostom, dupa cum este cunoscut de occidentali) (Patriarh al Constantinopolelui intre anii 397-403 d.H.), acesta afirma multe lucruri cu care sunt de acord multi lideri catolici si ortodocsi, dar cu toate acestea atât catolicii cat si ortodocsii rãsãriteni spun ca Crisostom a gresit invãtând ca mama lui Isus nu a fost desavarsita deoarece ei sustin acum ca Maria s-a nascut fara pacat si a ramas fara pacat. Aceasta doctrina este cunoscuta sub numele de "Conceptia imaculata a Mariei", la catolici, si a "Fecioriei vesnica a Mariei", la ortodocsi. Iata cum astfel nu sunt ascultati sfintii pãrinti pe care-i venereaza atat de mult!!
As dori sã-l întreb pe autor si pe cei ca el dacã au citit scrierile si mai ales omiliile Sfântului Ioan Hriosostom. Dacã ar face acest efort, în loc sã citeze ceea ce a aflat de la alti neoprotestanti, ar rãmâne uimit si si-a retrage cuvintele spuse la adresa lui.
Autorul nu stie cã Hrisostom se scrie cu H si nu cu C. Bineînteles cã în engleza se scrie Chrisostom, si prin aceasta autorul tradeazã originea ideilor pe care le-a prezentat în articol. Mai mult decât atât, Hrisostom nu este o localitate, ci un titlu care înseamna "Gura de Aur", si de aceea este impropriu sã se scrie „Ioan de Hrisostom”. Autorul îsi dovedeste încã odatã incultura în acest domeniu, dupã care ne dã lectii cu privire la pãrintii bisericii.
Autorul nu cunoaste nimic nici cu privire la Conciliul I Vatican. El confundã învãtãtura cu privire la pururea fecioria Maici Domnului cu învãtãtura privitoare la imaculata conceptie. Ele nu sunt identice! Atât ortodocsii, cât si catolicii recunosc (ca de fapt toti crestinii a 20 de veacuri, cu exceptia protestantilor) cã Maica Domnului a fost fecioarã înainte de nastere, fecioarã în timpul nasterii, iar dupa nastere a ramas tot fecioara. Dogma Imaculatei Conceptii a aparut în Biserica Catolica, fiind acceptata de aceasta la Conciliul Vatican I, si sustine cã Maica Domnului s-a nãscut fãrã pãcatul strãmosesc, ca si Iisus. Aceastã dogmã nu este acceptatã de rãsãritul ortodox.
În urmãtorul paragraf autorul îl acuza pe Sfântul Grigore de Nyssa de apocatastazã, o acuzatie complet nefondatã. Îl acuza si pe Sfântul Chiril al Alexandriei de nestorianism , cum cã el ar fi acceptat ideea de dioprosopism, adica ideea lui Nestor cã în Iisus sunt doua persoane si nu doua naturi. Nici vorba de asa ceva! Autorul nu cunoaste aproape nimic despre nestorianism si monofizism , erezii combãtute la Sinoadele Ecumenice IV si V. Sfântul Chiril al Alexandriei a sustinut linia ortodoxa, prin care el, la fel ca si aceste doua sinoade si ca si ceilalti ortodocsi ai tuturor timpurilor a afirmat cã Iisus Hristos este o singurã persoanã contra nestorianismul si cã El este Dumnezeu desavârsit si om desavârsit contra monofisismului, care sustinea cã natura umanã a fost absorbitã de cea divinã.
În acelasi paragraf el îi numeste pe copti „Klu-Klux-Klan pe negru”, arâtându-si astfel dispretul fatã de Ortodoxie.
În continuare, autorul ne îndeamnã sã nu urmãm învãtãturile Sfintilor Parinti care ar fi false, asa cum sunt prezentate de autor. Autorul încearcã sã-i influeteze pe cei încãpãtânati sau slab pregãtiti prin ideile lui negative cu privire la Ortodoxie, pe care de fapt nu o cunoaste cu adevãrat. El ne spune sã urmãm doctrina Sola Scriptura, binecunoscutã în lumea protestanta si mai ales cea neoprotestantã.
Mã întreb dacã autorul a fost sincer în prezentarea lui si a cãutat cu adevãrat adevãrul sau a dorit cu tot dinadinsul sã combatã învãtãtura Bisericii, învãtãturã care nu contrazice pe cea a Bibliei? Nimic din cele prezentate de autor - care din lasitate nici nu si-a dezvãluit numele - nu sunt învãtãturile Sfintilor Parinti, ci idei despre alte idei ale altor autori neoprotestanti. Cel care se încumetã sã citeascã scrierile Sfintilor Parinti va descoperi o bogãtie de învãtãturi adânci care nu au nimic de-a face cu ideile autorului.
CONCLUZIE
Din pacate, pentru cei nepregatiti articolul poate fi luat de bun si crezut.
Dar pentru un ortodox bine pregãtit, pentru un catolic, sau chiar pentru un protestant care cunoaste învãtãturile, vietile si scrierile Sfintilor Pãrinti si care este sincer în cãutãrile sale, acest articol reprezintã un atac lipsit de substantã si care nu îsi atinge tinta. El este în acelasi timp o provocare care meritã un rãspuns rãspicat. . Dar noi ca ortodocsi nu trebuie sã raspundem cu aceeasi moneda a arogantei si dispretului pe care ni-l poarta unii neoprotestanti - am spus unii si nu toti. Nu putem sã rãmânem indiferenti la aceastã provocare si trebuie sã folosim metoda Sfintilor Parinti care au combãtut ereziile cu mijloacele - corecte - pe care le aveau la îndemâna.
