Arhiva ortodoxa

    Ioan Ajunătorul zice: „Eu socotesc că celor care judecă drept, nu li se pare că scurtarea de către noi a timpului de pocăinţă nu este o părere salvatoare, deoarece nici Părintele Vasile cel Mare şi nici cei ce mai vechi dumnezeieşti părinţi ai noştri nu au stabilit pentru cei ce păcătuiesc vreo ajunare, sau priveghere, sau număr de plecări de genunchi, fără numai îndepărtarea de la Sfânta Împărtăşanie. Noi am socotit că în privinţa celor care se pocăiesc cu adevărat şi cu sârguinţă îşi chinuiesc trupul cu disciplină aspră, şi cu înţelepciune îşi schimbă viaţa contrabalansând răutatea anterioară după măsura înfrângerii, să măsurăm şi scurtarea timpului de pocăinţă. De pildă, dacă cineva ar primi să nu bea vin în anumite zile, am judeca să-l iertăm şi noi un an din epitimia (canonul) hotărâtă de către Părinţi, pentru greşeala lui. Aşijderea, dacă, ar făgădui reţinerea de la carne până la un timp, am socotit să-i tăiem alt an, iar dacă de la brânză şi de la ouă, sau peşte, sau de la untdelemn, şi astfel pentru fiecare reţinere de acest fel să-i iertăm un an. Tot astfel să procedăm dacă acela va voi să îmblânzească pe Dumnezeu prin îmbelşugatele plecări de genunchi; şi mai ales de va arăta râvnă şi hotărâre nestrămutată pentru milostenie. Iar dacă cineva după păcătuire s-a dedat vieţii de Dumnezeu iubitoare şi singuratice am socotit că este bine să dobândească iertare încă şi mai scurtă, ca prin acest fel de vieţuire să răzbune în viitor patima respectivă în cursul vieţii”.

    Acesta este canonul. Iată mai jos şi explicaţia care se găseşte în cartea „Canoanele Bisericii Ortodoxe” scrisă de arhidiacon profesor doctor Ioan N. Floca.

    Constatarea că unii consideră că prescripţiile sale canonice privind sancţionarea infracţiunilor sau păcatelor sunt mult prea uşoare faţă de cele ale părinţilor anteriori, Sfântul Ioan Ajunătorul în acest canon caută să motiveze aceasta, arătând că Sfinţii Părinţi, şi în special Sfântul Vasile cel Mare au prescris pentru infracţiunile respective numai oprirea de la Sfânta Împărtăşanie, pentru timp mai lung, sau mai scurt, dar nu au avut în vedere şi alte feluri de epitimii între care enumeră: ajunarea, privegherea sau rugăciunea şi metaniile, care în cazul căinţei sincere a păcătosului pot să-l facă pe acesta mai curând vrednic de împărtăşanie decât dacă nu ar ajuna, nu s-ar ruga şi nu ar face metanii.

    Luând în considerare aceasta Sfântul Ioan zice că el consideră necesar să scurteze timpul penitenţei pentru unii dintre păcătoşii, care-şi biruiesc trupul şi sufletul lor şi se supun ajunării, rugăciunii şi metaniilor. El crede că este deplin îndreptăţit să scurteze timpul prescris de canoanele vechi, care nu menţionează aceste mijloace de penitenţă; aceasta şi pe considerentul că însuşi Sfântul Vasile cel Mare în canonul 74 îl îndreptăţeşte la aceasta. Pentru a ilustra aceasta, Sfântul Ioan dă şi un exemplu de felul cum se poate scurta timpul de penitenţă şi cum trebuie să se execute aceasta potrivit felului şi modului de executare a epitimiei de către respectivul păcătos. De remarcat că posibilitatea de a scurta timpul de penitenţă este indicată de Sfântul Ioan numai pentru unele păcate anumite, considerate mai uşoare, pe când pentru păcatele considerate mai grele el impune ca obligatorii, acele epitimii, care sunt prescrise în canoanele mai vechi; şi la fel el consideră drept obligatoriu să se dea epitimiile prescrise în canoanele mai vechi, chiar dacă el a prescris epitimii mai uşoare, în cazul în care penitentul nu ar îndeplini în mod conştiincios prescripţiile înscrise în canoanele lui, referitoare la ajunare, priveghere sau rugăciune şi metanii. Opinia aceasta deplin întemeiată şi motivată canonic a Sfântului Ioan n-a fost însă pe placul unor monahi rigorişti, considerând-o chiar păgubitoare pentru mulţi. Aşa au văzut lucrurile unii călugări de la Sfântul Munte Athos, ca şi patriarhul Nicolae al Constantinopolului (1086-1111), care apreciază că prevederile din Canoniconul Sfîntului Ioan Ajunătorul prin blândeţea lor pe mulţi i-a distrus. Opinia aceasta n-a fost însă admisă ca generală. Astăzi în toate Bisericile Ortodoxe Canoniconul Sfântului Ioan Ajunătorul constituie un îndrumător practic pentru duhovnic în scaunul Mărturisirii.

CE SPUNE PĂRINTELE CLEOPA ILIE DESPRE ÎN „PELERINUL ROMÂN” CUM SE POATE REDUCE CANONUL LA SPOVEDANIE

    Exemplu: Un tânăr căsătorit a căzut în păcatul preacurviei de curând.

    Iată ce canon i se dă şi cum se reduce acest canon. Care-i tânăr, deodată se opreşte de la Sf. Împărtăşanie timp de 15 ani. Dar el zice: "Părinte, îi prea mult şi n-am să mai trăiesc atâta!". Atunci îi gata, Canonul 3 al Sf. Ioan Postitorul - "Chinuirea trupului scurtează anii pocăinţei!" Clar, măi băiete, nu-ti dau 15 ani dar:

1. Ai să-mi posteşti toate posturile de peste an şi miercurile şi vinerile şi lunea - îi scazi 2 ani, de va spune "Da!".

2. Vrei să ţii post negru miercurea şi vinerea până la apusul soarelui timp de 1 an de zile, mai scazi 2 ani.

3. Vrei un an de zile să nu bei vin, nici un fel de băutură alcoolică şi să nu mănânci carne? - mai scazi 2 ani.

4. Vrei să faci milostenie cu 100 metanii la zi timp de 1 an şi să zici Psalmul; 50 de 7 ori pe zi? - îi mai scazi 2 ani.

5. Vrei să mai faci 50 metanii pe zi, mai scazi un an, de face, 100 îi mai scazi 2 ani.

6. Vrei să nu mănânci carne, mai scazi 1 an. Canonul acesta se face numai timp de 1 an de zile.

    De ţine acest canon, adunaţi laolaltă toţi fac 11 ani scăzuţi, deci mai rămân 4 ani din canon, aceştia se pot împărţi în 3 şi aşa că mai rămâne 1 an şi jumătate până când se va împărtăşi păcătosul.

    Sfânta Împărtăşanie nu se dă după un an de zile canon, care l-a făcut, ci după trecerea anilor de la Împărtăşanie. A fost oprit 15 ani dar ţinând această rânduială au mai rămas 4 ani după care se va împărtăşi. Îi scazi canonul în măsura în care îşi ia obligaţia să facă acest canon: împarţi în 3 cei 4 ani, o parte îi pui la mila lui Dumnezeu, o parte îi iei tu, iar o parte îi laşi păcătosului, aşa că nu se va împărtăşi 1 an sau 2 ani după exemplul cu preacurvia. Numai după trecerea unui an sau 2 ani, după terminarea canonului i se dă împărtăşania. El zice: "Părinte, fac 200 metanii la zi", de mai face îi scazi încă din ani.

    Acesta este canonul şi aşa se procedează cu toate păcatele pentru oamenii tineri şi sănătoşi.

Canonul şi reducerea lui pentru bătrâni şi bolnavi

1. Vrei să rosteşti Psalmul 50 de 4 ori pe zi, ţine loc de 100 de metanii, îi scazi 2 ani din canon.

2. Vrei să posteşti miercurea şi vinerea, se dă după putere, 2 ani, scazi.

3. Zi rugăciunea aceasta cât de des poţi: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!" scazi încă 2 ani.

4. Să spună toate rugăciunile câte le ştie, mai scazi 2 ani.

5. Plâns pentru păcate şi căinţă fierbinte, mai scazi 2 ani.

    Acest canon îl ţin cei bătrâni tot timp de 1 an, în acest fel procedăm cu cei bătrâni şi bolnavi. Cine e pe moarte i se dă Sf. Împărtăşanie indiferent de ce canon a avut.

    Canoanele sunt medicamente împotriva păcatelor şi nu pedepse.