| Despre pofte, simturi, placeri trupesti
Cel ce petrece pururea in inima sa e departe de toate
frumusetile vietii. Caci, umbland in duh, nu poate cunoaste poftele
trupului. Unul ca acesta, facandu-si plimbarile in cetatea intarita a
virtutilor, le are pe acestea ca pazitori la portile cetatii curatiei.
De aceea uneltirile dracilor impotriva lui raman fara biruinta, chiar
daca ar ajunge sagetile poftei josnice pana la ferestrele firii (Sf.
Diadoh al Foticeei).
Cine da frau liber patimilor da frau liber si inimii (Sf. Isaac Sirul).
Fericit este acela care-si stapaneste pleoapele si nu
se lasa, nici in chip gandit, nici in chip simtit, ademenit de pielea
trupului, care in curand va izvori puroi (Sf. Efrem Sirul).
Desfatarea trupului este radacina si nastere de amaraciune (Sf. Chiril al Ierusalimului).
E cu neputinta ca cel ce si-a saturat stomacul sa poata lupta in cuget cu dracul curviei (Cuviosul Casian Romanul).
| 
