1 Zicea avva Veniamin: când am venit de la seceriş spre Sketis, ne-au adus de la Alexandria ca prinos din roade, câte un ulcior de untdelemn, lipit cu ipsos la gură. Când venea iar secerişul, dacă prisosea ceva, fraţii aduceau la biserică. Eu nu deschisesem ulciorul meu, ci îl găurisem cu o andrea, gustând puţin, şi mi se părea că făcusem cine ştie ce. Şi când şi-au adus fraţii ulcioarele lor lipite cu ipsos cum fuseseră, iar al meu găurit, m-am simţit, de ruşine, ca şi cum aş fi curvit.
2 Spunea avva Veniamin, preotul Chiliilor: am mers la Sketis la un bătrân şi am vrut să-i aducem puţin undelemn. El ne-a spus: Uitaţi ulcioraşul pe care mi l-aţi adus acum trei ani. Unde l-aţi pus, aşa a şi rămas. Şi auzind noi ne-am minunat de felul de trai al bătrânului.
3 Spunea tot el: ne-am dus la alt bătrân, şi ne-a oprit la el, ca să mâncăm, şi ne-a adus ulei de rapiţă35(raphanus. E vorba mai curând de uleiul de rapiţă, greu comestibil, decât de uleiul de seminţe de ridichi, probabil foarte rar.). Noi i-am zis: – Părinte, pune-ne nişte ulei ceva mai bun. La acestea el şi-a făcut cruce, zicând: – Dacă este alt ulei în afară de acesta, atunci nu ştiu eu.
4 A spus avva Veniamin fiilor săi pe când trăgea să moară: faceţi aşa şi veţi putea să vă mântuiţi „bucuraţi-vă totdeauna, rugaţi-vă neîncetat, mulţumiţi pentru toate36(I Tesaloniceni 5, 16.).
5 Tot el a spus: mergeţi pe calea împărătească, număraţi milele, nu fiţi nepăsători!
