1 Spuneau despre un bătrân că vreme de cinzeci de ani nu a mâncat nici pâine, nici vin nu a băut degrabă. Şi spunea: – Am nimicit curvia şi iubirea de argint şi slava deşartă. Şi venind la el avva Avraam, a auzit că spunea aşa, şi i-a zis: – Tu ai zis aşa? – Da. – Intri în chilie şi găseşti pe rogojina ta o femeie; poţi să te gândeşti că nu e femeie? – Nu; dar mă lupt cu gândul să n-o ating. – Vezi, nu ai nimicit patima, ci trăieşte, dar legată. Apoi, dacă te preumbli, vezi pietre şi cioburi şi aur printre ele; poate gândul tău să le privească pe unele ca pe celelalte? – Ba nu; dar mă lupt cu gândul să nu-l iau. – Trăieşte patima, dar legată. Şi a zis iar avva Avraam: – Iată că auzi despre doi fraţi că unul te iubeşte şi altul te urăşte; dacă vin la tine, îi primeşti la fel? – Ba nu; dar mă lupt cu gândul să mă port bine şi cu cel care mă urăşte ca şi cu cel care mă iubeşte. – Vezi deci – spuse avva Avraam – că trăiesc patimile, doar că sunt înlănţuite de către cei sfinţi.
2 L-a întrebat un frate pe avva Avraam: – Dacă mi se întâmplă să mânc adesea, ce este? – Ce vorbeşti, frate? Atât de mult mânci? Te crezi la treieriş?
3 Zicea avva Avraam despre unul din cei de la Sketis că era copist şi nu mânca pâine, la care a venit un frate rugându-l să-i copieze o carte. Dar bătrânul având mintea la cele cereşti, scrise sărind rânduri întregi şi nedespărţind cuvintele. Iar fratele, luând cartea şi dorind să despartă cuvintele, găsi unele sărite. Şi îi spuse bătrânului: – Avvo, sunt rânduri lipsă. – Hai, fă-le întâi pe cele scrise, şi vino apoi să le scriu şi pe celelalte.
