1 Era un bătrân la Chilii, Apolló. Şi dacă venea cineva să-l roage pentru orişice muncă, mergea bucuros, zicând: voi lucra azi cu Hristos pentru sufletul meu, aceasta este răsplata sa.
2 Se zicea despre un anume avva Apolló de la Sketis, că era un cioban din topor. Şi văzând o femeie însărcinată pe câmp, îndemnat de Diavol, şi-a spus: „vreau să văd cum şade pruncul în pântecele ei". Şi a despicat-o, văzând pruncul. Atunci îndată i-a zvâcnit inima, şi a venit cu sufletul zdrobit32(katanygeis.) la Sketis şi le-a povestit părinţilor ce făcuse. Şi i-a auzit cântând „zilele vieţii noastre sunt şaptezeci de ani, iar de vor fi în putere, optzeci de ani; iar ce este mai mult, osteneală şi durere"33(Psalm 89, 10–11.). Şi le spuse: am patruzeci de ani, şi n-am făcut nici o rugăciune; acum, dacă mai trăiesc patruzeci de ani, nu voi conteni să mă rog lui Dumnezeu ca să-mi ierte păcatele. Nu lucra nimic cu mâinile, ci se ruga mereu, zicând: ca un om am greşit, ca un Dumnezeu iartă-mă. Şi rugăciunea i s-a făcut îndeletnicire ziua şi noaptea. Era un frate care sălăşluia cu el şi l-a auzit zicând: te-am mâniat, Doamne, lasă-mă ca să mă odihnesc puţin. Şi i-a venit lui adeverire că i-a iertat Dumnezeu toate păcatele, şi pe cel cu femeia. Dar pentru prunc nu avea încredinţare. Şi i-a spus unul dintre bătrâni: te-a iertat Dumnezeu şi pentru prunc; dar te lasă în durere, că e spre binele sufletului tău.
2 A spus tot el despre primirea fraţilor: trebuie să ne închinăm fraţilor care vin, căci nu lor ne închinăm, ci lui Dumnezeu. Dacă-l vezi pe fratele tău, îl vezi pe Domnul Dumnezeul tău, şi asta am moştenit-o de la Avraam. Când primiţi pe cineva, siliţi-i să se întremeze; şi asta am învăţat de la Lot, care i-a silit pe îngeri.
