1 L-au cercetat odată trei bătrâni pe avva Ahila, şi unul din ei avea nume rău. Unul din bătrâni a spus: – Avvo, fă-mi o mreajă. – Nu-ţi fac. Iar celălalt a spus: – Fă bunătate, ca să avem amintire de la tine în mănăstire. – N-am vreme. I-a spus şi celălalt cu nume rău: – Fă-mi mie o mreajă, să am ceva din mâinile tale, avvo. Iar el răspunse repede: – Ţie îţi fac. Iar cei doi bătrâni îi ziseră luându-l deoparte: – Cum de noi te-am rugat, şi n-ai vrut să ne faci, iar lui i-ai spus „ţie îţi fac"? – V-am spus că nu vă fac, şi nu v-aţi mâhnit, fiindcă n-am răgaz. Dacă lui nu-i fac, o să spună „nu-mi face bătrânul, fiindcă a auzit de păcatele mele" şi numaidecât am retezat funia30(shoinion, parâmă sau funie de scos apa din fântână. Aici, în sens figurat „întrerupem dialogul".). De aceea i-am trezit sufletul, ca nu cumva să-l soarbă jalea.
2 Spunea avva Vitimie: cum coboram la Sketis odată, mi-au dat unii câteva mere ca să le dau bătrânilor. Şi am bătut la chilia avvei Ahila, ca să-i dau. Şi mi-a zis: într-adevăr, frate, n-aş fi vrut să baţi la mine, nici să fi fost mană; nu te du nici la alte chilii. Şi am plecat la chilia mea şi le-am dus la biserică.
3 A venit odată avva Ahila la chilia avvei Isaia în Sketis şi l-a găsit mâncând. Şi pusese apă cu sare într-un blid. Şi văzându-l pe bătrân ascunse blidul. Văzând bătrânul că l-a ascuns după funii îi spuse: – Ce mâncai? – Iartă-mă, că tăiam lujeri de curmal şi am suit pe arşiţă şi am îmbucat (pâine) cu sare, şi-mi era gâtlejul uscat de căldură şi nu se pogora îmbucătura; şi de asta am trebuit să pun puţină apă în sare ca aşa să pot înghiţi. Dar iartă-mă. – Haide, vedeţi-l pe Isaia mâncând supă la Sketis! Dacă vrei să mănânci supă, mergi în Egipt.
4 Unul din bătrâni a venit la avva Ahila şi-l văzu scuipând sânge. Şi l-a întrebat: ce este şi asta, părinte? Iar el a răspuns: e cuvântul unui frate care m-a mâhnit, şi m-am silit să nu-l dau în vileag şi m-am rugat de Dumnezeu să mă scape de el, şi s-a făcut cuvântul sânge în gura mea şi l-am scuipat şi m-am liniştit şi am uitat mâhnirea.
5 Zicea avva Ammoes: l-am cercetat eu şi avva Vitimie pe avva Ahila şi l-am auzind rumegând cuvântul acesta „nu te teme, Iacóv, să te pogori în Egipt". Şi a stat mult aşa. Şi am bătut de ne-a deschis şi ne-a întrebat: de unde sunteţi? şi fiindcă ne era frică să spunem „de la Chilii", am zis: – De la muntele Nitriei. – Ce să fac cu voi, dacă sunteţi aşa de departe… Ne-a primit, şi l-am văzut lucrând toată noaptea multă funie, şi ne-am rugat de el să ne spună un cuvânt: – De aseară până acuma am împletit douăzeci de stânjeni, şi zău n-am nevoie de ei. Dar ca să nu se mânie Dumnezeu şi să nu mă învinuiască – de ce n-ai lucrat, că puteai! – de aceea mă ostenesc şi lucru din toată puterea mea. Şi ne-am dus înţelepţiţi.
6 Altă dată iar l-a cercetat un mare bătrân din Tebaida pe avva Ahila şi i-a spus: – Avvo, sunt ispitit către tine. – Haide şi tu, bătrâne, eşti ispitit către mine, acuma? – Da, avvo. Era acolo aşezat la uşă un bătrân orb şi ciung. Şi i-a spus bătrânul: – Voiam să şed doar câteva zile dar din pricina bătrânului acestuia nu pot să şed. Auzind avva Ahila, s-a mirat de smerenia bătrânului, şi a zis: aceasta nu este curvie, ci ciuda demonilor celor răi.
