Practicarea avortului atat in cadrul casatoriei cat si in cazul relatiilor extraconjugale si intamplatoare este o crima impotriva vietii umane in general si a copilului in special. Fatul a fost socotit totdeauna si in mod constant om deplin. Astfel, intreruperea artificiala a sarcinii este considerata, crima, omucidere. Constiinta omului n-a considerat fatul mai putin om decat adultul, desigur un om in plina crestere si manifestare, chiar din pantecele mamei.
Proavortiostii, adica adeptii intreruperii artificiale de sarcina, sunt astazi o adevarata miscare internationala, concretiza1a in asociatii, grupuri de initiativa, conferinte, manifestari de protest cerand ca avorturile sa nu fie, in nici un fel pedepsite de legile civile, motivandu-se ca s-a schimbat insasi conceptia morala si ca este gresit sa fie considerate avorturile crima, ucidere. In constiinta comuna, avortul a incetat sa fie considerat delict penal, legiuitorul este dator sa urmeze constiinta sociala.
Sustinerea de fata a avortului este mai mult decat simplista. Caci constiinta comuna socila cu mutatiile ei in timp nu este identica cu constiinta morala si nici sursa a acesteia, chiar daca aceasta din urma cuprinde in continutul ei si elemente dobandite din partea societatii. Constiinta morala adevarata implica relatia subiectului ei cu Dumnezeu.
Mitropolitul Kalamaras de Nikopole-Grecia precizeaza ca "principalul argument al adeptilor scoaterii de sub incidenta legii a avorturilor a fost ca fiecare femeie sa aiba dreptul sa dispuna ea insasi de trupul ei si ca nu permite unei persoane sau grup de persoane, sa intervina si sa hotarasca asupra unei teme atat de personale, ca cea a dispunerii de propriul trup". Argumentul invocat pare sa cuprinda o doza de progresism, dar, nu e mai putin adevarat si o mare doza de defaimari la adresa opiniilor contrare avortului, calificate ca anacronice, mijloace de inapoiere.
Oare fatul este fara suflet si deci fara viata autonoma? Este doar o parte a corpului mamei sale, si are atunci si dreptul de a dispune de el dupa cum doreste? Acestor intrebari multiple le da astazi raspunsul medicina, combatand avortul si legiferarea practicarii lui.
Tema avorturilor nu poate fi limitata astazi doar la cei care-l practica. Ea constituie problema constiintei morale a omenirii intregi, intrucat priveste insasi viata omului, ca dar al lui Dumnezeu fata de care fiecare este responsabil.
Fatul reprezinta o evolutie somatica si sufleteasca in corpul matern.
Medicina contemporana constata urmatoarele:
a) la 8 zile se face simtita bataia inimii fatului.
b) la 5 saptamani se vad clar: nasul, obrajii si degetele fatului ;
c) la 6 saptamani, incepe sa functioneze sistemul nervos, se distinge clar scheletul si incep sa functioneze stomacul, rinichii si ficatul fatului ;
d) la 7 saptamani (50 de zile) se fac simtite undele encefalice - constituie principalul criteriu pe baza caruia stiinta contemporana stabileste daca o persoana adulta continua sa se afle in viata. Copilul are toate organele interne si externe definitiv conturate. Are ochi, nas, buze, limba; ,
e) la 10 saptamani (70 de zile), copilul nenascut are toate caracteristicile pe care le vedem clar la copil dupa nasterea sa (9 luni) ;
f) la 12 saptamani (92 zile, 3 luni), copilul in pantecele mamei are toate organele sale definitiv conturate chiar si amprentele degetelor.
Concluziile medicului Ernest Haupt, dintr-un studiu moral, sociologic si biologic foarte documentat, sunt definitorii pentru cei ce se opun avortului calificandu-l drept crima cu premeditare. El afirma: "Ovulul fecundat nu este o simpla masa celulara fara caractere specifice. El nu este in acest stadiu nici farama de viata botanica, nici macar embrionul vreunui sir biologic de viata. Este pe deplin si absolut viata unei existente umane...".
Deci faptul ca sarcina nu este inca persoana deplina, conturata, nu inseamna ca poate fi redusa la un lucru, devenind obiect de proprietate, de vanzare sau de inmagazinare. De asemenea nu inseamna ca femeia insarcinata poate sa dispuna libera de fat, cum poate sa dispuna de oricare alta parte a corpului ei. Fatul nu este lucru sau obiect, sau o simpla parte a corpului femeii ci gena cu viata in evolutie intrepatrunsa cu viata celei insarcinate. Aceasta particularitate minunata si deosebita a fatului ca persoana in devenire, nu poate nimeni sa o nege .
De aceea fatul este si trebuie sa fie protejat de dreptul civil ca ceva deosebit. Protejarea speciala a fatului prin lege devine astazi o necesitate.
Biserica, cu intreaga ei invatatura dogmatica, morala si canonica, intemeiata pe Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, a fost in toate timpurile si locurile impotriva avortului ca teorie si practica, calificandu-l drept crima impotriva vietii umane.
