In Transilvania, din cauza situatiei de robie in care au fost tinuti romanii pana la 1918, nu s-a putut dezvolta o arta arhitectonica ortodoxa in aceeasi masura cu cea din Tara Romaneasca si Moldova, iar modestele biserici romanesti de zid construite aci au suferit, mai mult decat cele din restul tarii, influenta bisericilor romanice si gotice ale nationalitatilor conlocuitoare.
a) Cele mai vechi biserici ortodoxe care ni s-au pastrat in Transilvania sunt cele de piatra, din tinutul Hunedoarei si Zarandului, construite in secolele XIII si XIV. Ca plan si structura acestea sunt foarte variate. Unele din ele (ca cea din Densus, de langa orasul Hateg) amintesc monumente mult mai vechi din arhitectura crestina-orientala (naos aproape patrat, acoperit cu turla de tip romanic pe baza cubica si sustinuta pe patru stalpi puternici de piatra asezati in mijlocul navei si legati intre ei prin arcuri centrate, altar semicircular, cu o incapere dreptunghiulara pe iatura de sud) ; altele (ca cele din Streiu, Cincis si Santa Maria-Orlea, azi calvina reformata) sunt alcatuite dintr-o nava dreptunghiulara acoperita cu bolta semicilindrica, cu absida dreptunghiulara la est, acoperita cu calota sau bolta cu nervuri, si un turn-clopotnita inalt la vest, legandu-se astfel mai mult de arta romanica, de tip lombard, cu unele influente gotice.
In a doua jumatate a secolului XIV, calugarul Nicodim si ucenicii lui din Tara Romaneasca zidesc biserica manastirii Prislop, singura biserica de tip treflat (cu turla pe naos) din Transilvania (refacuta in secolele XVI si XVIII). Celelalte biserici manastiresti sau parohiale, atestate de documente in aceeasi vreme manastirea din Cuhea, manastirea din Peri, manastirea ortodoxa din Scorei, intemeiata de Mircea cel Batran la 1391, biserica Sf. Paraschiva din Rasinari, zidita de Radu I s.a.), au disparut de mult.
In cursul secolului XV, bisericile din Criscior (ctitoria jupinului Laslau Balea din 1404), Ribita (zidita de jupanul Vladislav si jupanita Stana, 1417), Zlatna (1424, refacuta) continua planul si formele celor din secolul anterior (turn-clopotnita la fatada, naos si altar dreptunghiular), cu influente gotice. Biserica din Streiu-Singeorgiu (1409) are planul in cruce, cu un turn lanterna peste punctul de intretaiere a bratelor crucii (plan asemanator, in cruce greaca, cu turla scunda pe naos si altar semicircular, are si biserica manastirii "Saraca" sau Sumig, din Banat, langa Semlacul Mic, tot din sec. XV). Biserica fostei manastiri Ramet (1487) adopta planul bizantin drept (fara turla), adaugand la fatada de vest un turn masiv de aparare, cu trei etaje. Din aceeasi, epoca dateaza biserica Sf. Nicolae din Hunedoara (plan de cruce greaca inscrisa in dreptunghi, cu turn-clopotnita masiv la fatada de vest).
De la sfarsitul secolului XV sau inceputul secolului XVI dateaza unele biserici ctitorite de Stefan cel Mare in nordul Transilvaniei, ca cea din Feleac (langa Cluj, 1489, restaurata) si cea din Vad (stil moldovenesc, plan treflat). Ctitoriile ulterioare din sudul Transilvaniei, ale voievozilor Tarii Romanesti din sec. XVII, ca biserica din Porcesti a lui Matei Basarab sau bisericile brancovenesti din Sambata, Poiana Marului si Fagaras (Sf. Nicolae, 1697), apartin tipului muntenesc din epocile respective, cu unele note caracteristice regiunilor in care sunt zidite. Din acelasi secol avem insa si biserici transilvanene de piatra sau de zid, ridicate de ctitori localnici, cu planul longitudinal al bisericilor de lemn, ca cele din Bucium-Fagaras (1603), Sirbi-Suseni din Maramures (1665), Silvasul de Sus (1665), Cluj-Manastur (1696) s.a.
