|
Dependenta de droguri reprezinta o utilizare compulsiva a acestora pana la
punctul in care utilizatorul nu are alta alegere decat sa continue sa le
foloseasca. Acest fenomen a avut loc, intr-o anumita masura, de-a lungul
intregii istorii, dar practicile agricole moderne, imbunatatirea accesului la
droguri si progresele din biochimie au exacerbat dimensiunile problemei in
secolul XX, odata cu introducerea formelor purificate ale agentilor biologici
activi si odata cu sinteza unor substante necunoscute pana atunci, cum ar fi
metamfetamina si gamma-hidroxibutiratul(GHB).
Capacitatea drogurilor de a creea dependenta variaza de la substanta la
substanta si de la individ la individ. Droguri cum ar fi codeina sau alcoolul,
de exemplu, necesita in mod tipic mai multe expuneri pana a produce dependenta
comparativ cu altele cum ar fi heroina sau cocaina. De asemenea, pentru o
persoana cu predispozitie psihologica sau genetica la dependenta este mult mai
usor sa devina dependenta.
Dependenta de droguri are doua componente: dependenta fizica si dependenta
psihologica. Dependenta fizica apare atunci cand drogul a fost utilizat in mod
regulat si organismul s-a obisnuit cu efectele sale. Persoana trebuie sa
continuie sa-si administreze drogul pentru a se simti normal, iar daca intrerupe
administrarea vor apare simptome de sevraj. Dependenta psihologica apare atunci
cand, dupa utilizarea repetata a drogului, si mintea utilizatorului se ataseaza
emotional de efectele pe care acesta le produce, fie ele producerea de placere
sau atenuarea durerii, si nu se mai simte in stare sa functioneze fara drog. In
absenta administrarii drogului apare o necesitate imperioasa, adesea determinata
sau amplificata de stress. O persoana dependenta poate prezenta doar unul din
cele doua tipuri de addictie, dar cel mai adesea le prezinta pe ambele.
Bazele dependentei
Oamenii de stiinta au ajuns de multa vreme la concluzia ca exista o baza
biologica pentru dependenta de droguri, dar mecanismele exacte de aparitie au
fost abia recent identificate. Se considera ca substantele cu caracter addictiv
produc dependenta utilizatorului prin modificarea functiilor de recompensa ale
creierului, localizate in sistemul dopaminergic mezolimbic -acea parte a
creierului care perpetueaza anumite comportamente cum ar fi aportul alimentar,
activitatile sexuale, efortul fizic si relatiile sociale. Substantele cu
caracter addictiv, prin mijloace variate si in diferite grade, fac ca sinapsele
acestui sistem sa prezinte un exces de dopamina ducand la aparitia a scurte
episoade euforice.
Desi acestea dureaza doar cateva minute, se produce si un efect mai de durata la
nivelul creierului. Semnalele dopaminergice care apar in mod normal in cadrul
sistemului de recompensa conduc la activarea proteinelor destinate sa potoleasca
reactia initiala si intretin o dorinta permanenta de a continua comportamentul
responsabil. Substantele addictive produc o eliberare de dopamina mai mare decat
normalul, si ca urmare reactiile subsecvente ale creierului sunt mult exagerate.
Cortexul amigdalian, hipocampic si frontal asociza utilizarea drogurilor cu
placerea intensa si starea de bine; o asociere care este intarita cu fiecare
noua expunere, si care, cu timpul, ajunge sa domine gandurile si dorintele
normale. Cand nevoia de a consuma drogul nu mai poate fi controlata,
utilizatorul este considerat dependent.
| 
