Nu se fac parastase in urmatoarele
zile si perioade din cursul anului:
a) Duminicile de peste an, pentru ca duminica, amintind
ziua Invierii Domnului, e zi de bucurie, iar nu de intristare.
b) In cele douasprezece zile dintre Nasterea si Botezul
Domnului. Chiar daca in unele biserici se fac parastase duminica, cel putin
in duminicile Penticostarului, adica in cele dintre Pasti si Rusalii, nu
se cuvine nicidecum sa se faca parastase, pentru a nu se intuneca bucuria
praznicului cel mare al Invierii.
c) De la lasatul secului de carne pana la sambata intai
din Postul Mare, sambata Sf. Teodor.
d) Din sambata Floriilor pana in Duminica Tomii.
e) La praznicele imparatesti sau sarbatori mari.
In timpul Postului Mare, nu se face parastas in zilele de
rand (luni, marti, miercuri, joi, vineri), deoarece in aceste zile nu se
face liturghie obisnuita sau deplina.
Este de dorit ca pomenirile sa se faca legate de savarsirea
Sfintei Liturghii, aceasta fiind cea mai importanta slujba de mijlocire
pentru cei morti. Daca nu este posibil de fiecare data, cel putin la 40
de zile, la un an si la sapte ani ar fi de dorit ca parastasul sa urmeze
dupa Sfanta Liturghie.
La intocmirea sau scrierea pomelnicului nu este nici nevoie
si nici recomandat sa se adauge "la pomenirea de noua zile, 40 de zile,
un an, sapte ani etc." Cartile de cult nu prevad asa ceva si nici slujitorii
nu trebuie sa adauge nimic in plus, ca si cand ar trebui sa atragem atentia
Mantuitorului asupra sorocului de care este vorba.
In fiecare din sambetele Postului Mare, pentru cei decedati
dupa sarbatoarea Sfintei Invieri din anul precedent, rudele "poarta capetele",
adica fac pomeniri pentru sufletul acestuia, aducand la biserica prescuri
(capete), coliva si vin. Preotul, cu acest prilej, savarseste slujba parastasului.
Obiceiul, practicat in unele parti de tara, de a se deshuma
mortii la sapte ani si a se reinhuma cu slujba speciala nu este prevazut
in cartile de sjujba. Oricum, slujba care se face atunci nu este cea a
inmormantarii, ci a parastasului.
Pentru toate astfel de pomeniri este nevoie de coliva, colac,
vin si lumanari. Celelalte daruri sunt in functie de posibilitatile celor
care fac pomenirea.
Contrar unei pareri raspandite in popor, sa se stie ca se
poate face coliva de grau fiert si in perioada dintre Sf. Pasti si Pogorarea
Sf. Duh.
Daca zilele de pomenire coincid cu pomenirea altor raposati,
este bine ca sjujba sa se faca in comun si nu separat, caci cu cat rugaciunea
are caracter colectiv, cu atat este mai puternica.
La aceste zile de pomenire individuala a celor raposati,
Biserica a stabilit zilele de pomenire generala a mortilor si anume: sambata
dinaintea duminicii lasatului sec de carne sau a Infricosatoarei Judecati,
numita si Mosii de iarna si sambata dinaintea Pogorarii Duhului
Sfant sau Mosii de vara, la care traditia a adaugat si Mosii
de toamna (intre 26 octombrie si 8 noiembrie), ziua de 6 august, Pastele
blajinilor (luni si marti, dupa Duminica Tomii) si Joia Inaltarii, in special
pentru eroi, ca si ziua hramului bisericii.
Toate aceste zile de pomenire,
individuala sau colectiva, sunt momente de vie si profunda comuniune cu
cei raposati. Ele trebuie respectate si cultivate, caci prin aceasta intretinem
viu cultul mortilor si legatura cu pamantul sfant al tarii care acopera
osemintele lor.
