Cu ceva timp în urma am
participat la un seminar despre cancerul la sân. Când s-a ajuns la
"întrebari si raspunsuri" am întrebat de ce cancerul de sân este
localizat, în cele mai multe din cazuri, la subsuoara? Atunci nu mi s-a
putut raspunde pe loc. Mai târziu am primit un raspuns care înspaimânta:
cauza principala a cancerului de sân este folosirea
anti-perspirantelor. Cum? O anumita concentratie a toxinelor duce la
mutatii celulare si anume la cancer. Da, anti-perspirantul este cauza!
Majoritatea produselor de pe piata sunt o combinatie
anti-perspirant/deodorant. Deodorantul este bun, anti-perspirantul nu
este bun. Iata de ce : corpul uman se foloseste de câteva zone pentru a
elimina toxinele, spatele genunchiului, spatele urechii, zona inghinala
si subsuoara. Toxinele sunt eliminate sub forma de transpiratie.
Anti-perspirantul, asa cum arata clar si numele, inhiba transpiratia,
împiedicând corpul sa elimine toxinele la subsuoara. Aceste toxine nu
dispar pur si simplu. Corpul le depoziteaza, în schimb, în nodulii
limfatici de sub brat, din moment ce nu le poate elimina prin
transpiratie. Aproape toate tumorile, în cazul cancerului de sân, sunt
localizate în sfertul sus-exterior al sânului, adica exact acolo unde se
gasesc nodulii limfatici. Barbatii sunt mai putin (dar nu deloc) expusi
primejdiei de a face cancer de sân datorita folosirii
anti-perspirantului, deoarece produsul ramâne mai mult în parul axilar
si nu este aplicat direct pe piele. Femeile care aplica
anti-perspirantul imediat dupa depilare înmultesc pericolul de cancer la
sân, deoarece depilarea provoaca mici rani, imperceptibile, pe piele,
ceea ce constituie o poarta de intrare a chimicalelor în zona subsuorii.
Deodorantele
si anti-perspirantele care contin aluminiu reprezinta un risc de
Alzheimer (aluminiul patrunde în organism si ajunge la creier). S-a
constatat ca anumite substante continute de anti-perspirante si
deodorante (parabenii si aluminiul) se regasesc în tesuturile
cancerigene ale sânilor. […] Studiile sustin ca nu blocarea glandelor
sudoripare ar fi responsabila de aparitia cancerului la sân, ci doar
substantele continute de deodorante si anti-perspirante, deci procesul
în sine de împiedicare a transpiratiei nu provoaca boala (altfel
inclusiv remediile naturiste de stopare a transpiratiei - gen ceaiuri,
spalaturi cu bicarbonat etc. - ar trebui sa provoace cancer la sân în
aceeasi masura). Problema este substanta cu ajutorul careia se face
stoparea transpiratiei: aluminiul (el blocheaza glandele sudoripare),
parabenii care au fost gasiti prezenti în tesuturile cancerigene.
Motivul mirosului urât de transpiratie nu se datoreaza transpiratiei în
sine. Substantele si lichidele eliminate prin porii pielii nu sunt urât
mirositoare. Mirosul urât este provocat de actiunea care are loc între
bacteriile ce coexista în mod normal pe pielea noastra si sarurile
eliminate prin transpiratie. Daca aceste bacterii n-ar exista, nici
transpiratia n-ar fi urât mirositoare. Poate ca rezolvarea problemei
mirosului urât de transpiratie se promoveaza un pic gresit. Accentul
n-ar trebui sa cada pe împiedicarea transpiratiei, ci pe înlaturarea cât
mai eficienta a bacteriilor ce "zac" pe pielea noastra. Solutia optima?
Apa si sapun din greu. Prin spalare, bacteriile sunt îndepartate, în
mare parte, de pe pielea noastra. În timpul dintre spalari, ele se
înmultesc. Cu cât trece mai mult timp între spalari, cu atât avem mai
multe bacterii din acestea pe piele si, ca urmare, riscam sa mirosim mai
urât. Specialistii sustin ca sapunurile antibacteriene sunt o masura
prea drastica de igiena care face mai mult rau decât bine: pe lânga
bacteriile ce traiesc pe pielea noastra, sapunurile antibacteriene
distrug si o serie de celule ale pielii, lucru deloc îmbucurator. Nu
uitati ca anumite bacterii (chiar daca tindem sa zicem "ihhheaaaah,
bacteriile sunt un lucru rau") trebuie sa existe pe pielea noastra. Ele
regleaza niste procese. Sterilizarea excesiva nu e un lucru bun.
De-aceea unii sustin ideea ca sapunurile antibacteriene nu-s prea
indicate în igiena bebelusilor. Îi sterilizeaza prea tare, iar sistemul
lor imunitar nu mai intra în contact cu anumite bacterii si nu dezvolta
capacitatea de a lupta împotriva unor boli (ex: astmul si alergiile).
(Autoarea acestui articol lucreaza la Departamentul de Chimie Medicala
Merck Frosst, Canada, si a fost publicat initial pe Internet).
