Propaganda UE ne prezintã Uniunea Europeanã asa cum sarpele din vechime i-a prezentat Evei pomul oprit; a ametit-o cu vorbãria si cu minciunile, pânã când „femeia, socotind cã rodul pomului este bun de mâncat si plãcut ochilor la vedere si vrednic de dorit, pentru cã dã stiintã, a luat din el si a mâncat” (Facerea 3,6). Nu i-a spus cã el vrea ca ea sã mãnânce din pom, ci a fãcut-o pe ea sã doreascã acest lucru.
Aidoma, UE ne este prezentatã astfel încât s-o dorim noi însine. Vorba ceea: „Ce-si face omul cu mâna lui, nici Dumnezeu nu mai desface.” Dar ei (cei de la Bruxelles) ne vor în UE chiar mai mult decât ne vrem noi. Pentru cã cine alege sã rãmânã afarã nu poate fi controlat. Intentia este ca în final toate natiunile Europei sã fie aduse în EU. Acesta este viitorul la care s-au gândit ei.
În tãrile care au votat sã nu adere la UE (Norvegia), s-a tot refãcut votul, pânã când propaganda pro-UE si-a spus cuvântul. În cele din urmã au cãzut si norvegienii în plasã.
Toate popoarele trebuie sã fie membre UE. Chiar si cele cãrora acum li se acordã cele mai putine sanse, toate vor sfârsi în UE.
Propaganda UE si admiterea în Uniune este un joc pervers. Popoarele Europei sunt mânate spre UE asemenea mãgãrusului care înainteazã având în fatã un morcov agãtat de un bãt. El este fãcut sã meargã iar si iar în speranta cã va apuca morcovul. Desigur, în cazul UE, popoarele sfârsesc prin a prinde morcovul – momeala pescarului. Cei de la Bruxelles ne spun: „Vreti sã intrati în UE? Trebuie sã îndepliniti conditii.” Ce ar face ei însã dacã noi am rãspunde si am rãmâne tari pe pozitie: „Nu, multumim.” Asa ceva ar fi de neacceptat pentru ei. Atunci s-ar vãdi ce mult vor ei ca si noi sã fim la grãmadã.
Propaganda pro-UE vehiculeazã niste sentimentalisme ieftine: „Popoarele Europei înfrãtite într-o casã comunã a Europei” si alte asemenea fraze frumoase. Aceasta este prezentarea comercialã a creuzetului în care sunt sfãrâmate popoare, sunt topite identitãti nationale – un adevãrat Babilon 2. Aici legile lucreazã concertat la spãlat creierului individului, dictându-i ce si cum sã creadã. Cine nu se conformeazã este catalogat imediat „extremist”, „terorist” si este dat în judecatã pentru „hate crime” (delict de urã).
Nivelul de trai e un idol. Este reeditarea modernã a latinescului „pâine si circ”. Omul, având satisfãcute nevoile primare, având acum si gândirea controlatã, nu e mai mult decât un animal. În mijlocul confortului material, o ia razna si degenereazã. Este si ajutat de legi în acest sens, pentru cã degeneratul este mai usor de controlat decât cel care aderã si umblã dupã valori din afara UE (valorile crestine, de la Dumnezeu). Degeneratul este legat cu patimile sale care se vor satisfãcute, si asa îl poti mâna unde vrei. Astfel cã se dau legi: sodomia si celelalte perversiuni devin prin lege lucruri firesti. Degeneratii se cãsãtoresc între ei si în curând vor adopta si copii.
Prin lege se face largã calea degenerãrii. Scopul final: omul animal docil, usor de controlat.
Chiar asa de rãu vor sta lucrurile? Sã aruncãm o privire peste gard, în UE. O societate pe care o vedem zilnic din filmele lor. Nu sunt simple filme. Ele prezintã aspecte care nouã ni se par exagerate (si sunt), dar omul „european” e deja obisnuit cu ele pentru cã ele sunt cotidianul vietii lui.
Pentru România, faza de pre-aderare deja ne aduce blagosloviri de tip UE: gusatii care ne conduc (clica politicã) au început sã ne impunã legi de controlul gândirii. Ni se dicteazã cine ne sunt eroii nationali, pe cine avem voie sã pomenim si pe cine nu – Maresalul Antonescu, un om cu o coloanã vertebralã cum nu are tot Guvernul cu Parlamentul la un loc.
Profesorul brasovean Grigore Opritã a fost condamnat pentru cã a scris si vorbit despre cercetarea istoriei nationale interbelice. A fost acuzat de fascism pentru cã a pus în discutie niste date istorice legate de Miscarea Legionarã si de dictatura lui Carol al II-lea (detalii).
S-a dezincriminat sodomia. Degeneratii din Bucuresti au iesit pe strãzi sã tipe de bucurie. Acum au cale liberã. Pe drumul pe care a apucat-o tara, nu peste mult timp îi vom vedea manifestându-se fãrã rusine pe stradã, în mass-media, cerând dreptul de a se cãsãtori si de a înfia copii.
Ministerul Educatiei si Cercetãrii, sponsorizat de UE, va introduce în scoli manuale în care sodomia e prezentatã copiilor nostri ca fiind ceva firesc. Se spune acolo cã „stiinta a dovedit cã acesta este un lucru normal” (???). Generatii întregi de români vor fi stricate de pe bãncile si prin intermediul scolii ! Cititi aici despre urmãrile educatiei sexuale în scolile din tãrile „democratice”.
În virtutea acestor douã fetisuri moderne – democratia si drepturile omului – toti degeneratii si scursorile societãtii, sodomitii si ceilalti perversi, primesc drepturi si libertatea sã se manifeste deschis. Vedem astãzi cum în cele mai „democrate” tãri acesti nenorociti ai soartei se cãsãtoresc unul cu altul si vor chiar sã înfieze copii. Aceste lucruri se apropie si de România si nu va trece mult pânã vom vedea sodomiti dansând dezbrãcati pe stradã sau cãsãtorindu-se la primãrie. Totul pentru drepturile omului. Faza urmãtoare va fi ca pedofilii, zoofilii, gerontofilii, necrofilii si toti ceilalti câini (Apoc. 22, 15) sã cearã si sã obtinã si ei drepturi, pentru cã, nu-i asa, tot oameni sunt si ei si au si ei drepturi. Trebuie doar ca societatea sã fie pregãtitã în acest sens, printr-o desensibilizare si amortire pânã la desfiintare a bunului simt. Filmele de la Hollywood lucreazã intens în acest sens, posturile tv subordonate Sistemului oferindu-ne câteva filme pe searã – doza de omoruri, înselãtorii, sodomiti si lesbiene, drogati si alti ciudati. Scopul lor este ca în final sã nu mai reactionãm la acestea si sã fim gata a le accepta în viata realã de zi cu zi.
Francmasoneria si organizatiile evreiesti lucreazã de zor la fãurirea Uniunii Europene. Cu sediul în Statele Unite, ele se folosesc de puterea banului prin intermediul institutiilor financiare internationale si impun adoptarea de legi asa cum vor ele. Faptul cã francmasoneria si organizatiile evreiesti viseazã la o „Europã unitã” se cunoaste de mult (detalii).
Cãderea comunismului si tânãra democratie din fostul bloc comunist n-au fost decât o fazã intermediarã cãtre „democratia lor”. Un tip aparte de democratie, care este deja implementatã în Occident (SUA, Canada si acum se generalizeazã în tãrile vest-europene). Sub aceastã democratie omul nu mai are voie sã spunã ce gândeste, sã scrie sau sã publice. Se dicteazã de sus ce este „politically correct”, adicã ce este corect sau incorect din punctul lor de vedere. De pildã, nimeni în Occident, si în curând si la noi, nu mai are voie sã conteste Holocaustul, iar cei care o fac, precum si cei care se opun gândirii unice, sunt pasibili de pedeapsã. Comunismul a fost înlocuit cu un sistem similar, dar mult mai pervers. Oamenii oprimati sub comunism trãiau cu nãdejdea cã într-un viitor mai mult sau mai putin îndepãrtat „zorii democratiei” vor rãsãri si pentru ei si cã vor avea libertate de exprimare. Dar iatã cã democratia mult visatã este doar o formã rafinatã de totalitarism al gândirii unice, acum cu nume democratic.
Nu stim unde se va opri totul. Nu stim limitele degenerãrii umane. Nu stim care sunt planurile celor care conduc lumea, dar putem sã ne facem o idee urmãrindu-i pe „avansatii” din UE, pe cei care sunt deja în Babilon.
Vã place o astfel de societate pentru copii vostri? Mie nu. De aceea vorbesc si scriu.
Existã o carte foarte veche, în care se spune cã va veni o vreme când popoarele se vor uni, vor avea un singur conducãtor, o singurã religie (Vai, ce frumos! exclamã ecumenistii), iar oamenii vor fi fortati sã joace dupã cum se cântã de sus – nu de la Dumnezeu, ci de la Bruxelles. Aceastã carte e Sfânta Scripturã.
Cei care trãiesc robiti de mirajul nivelului de trai vor vota prompt pentru aderarea la UE. Crestinii care înteleg pãcãleala vor vota împotrivã. Nu de UE au nevoie românii pentru a avea o economie zdravãnã, ci de conducãtori corecti. E o aberatie sã te vaiti cã n-ai bani si sã ceri de la UE, când tu risipesti banul public pe masini de lux si televizoare de un miliard de lei. În alte tãri asemenea guvernanti ajung în puscãrie.
Crestinii înteleg bine. Propaganda UE vorbeste despre „pâine si circ”. Dar omul dinãuntru nu poate trãi numai cu pâine. Dacã nu primeste altã hranã, devine o fiarã. Cei care neglijeazã acest aspect, devin asemenea animalelor, desi la suprafatã se aratã a fi oameni manierati si fini. Totul se învârte însã în jurul trupului si a celor pãmântesti. Hrana lor sunt revistele de modã – ce haine se mai poartã, ce ruj nou a mai iesit, cum sã gãtesti o mâncare bunã. Când vezi un animal afarã pe câmp, el are capul plecat spre pãmânt. Nu vede cerul si nici nu se gândeste la el. La fel este si cu multimea oamenilor – au gândul lipit de cele trecãtoare, de cele pãmântesti, iar propaganda UE, a nivelului de trai, lucreazã vârtos la a-i lega si mai mult.
În UE se cântã asa:
Nu asteptãm mântuirea din Ceruri, de la zei sau de la ceata Sfintilor.
Nu, în unitate ne-o aducem singuri, uniti noi biruim.
Tot ce este furat cerem înapoi,
Si pentru duhul nostru un scut de libertate !
Ciocanul nostru îl ridicãm si batem fierul cât este cald.
Sau:
Dã-mi pe cei amari si pe cei duri, care nu se tem pe calea lor.
Dã-mi pe cei nelegiuiti, care nu doresc misticism.
Ci în chip obraznic vor sã fãureascã aici un cer dupã chipul lor.
(Cântece din Norvegia)
Atacul împotriva credintei în Hristos va fi puternic si greu de combãtut. Se poate vedea cã vântul politic din toatã Europa trage spre social-democratie. „Pâine si circ” pentru toatã lumea. Vor veni si vor spune: „Iatã ce a fãcut politica noastrã. Noi am fãcut voia lui Dumnezeu. Bolnavii primesc consultatii medicale si spitalizare gratuitã în timp ce le merge salariul întreg. Am mãrit pensiile si alocatiile, toti primesc de lucru, hranã si îmbrãcãminte. Acesta este crestinism.”
În cadrul UE ni se oferã toatã strãlucirea pe pãmânt, întocmai cum Diavolul i-a oferit-o lui Hristos în pustie, când Îl ispitea. Hristos stia care e pretul si a refuzat oferta. Acum crestinilor, urmasii lui Hristos, li se prezintã aceeasi ofertã – „un produs original din Uniunea Europeanã”.
Asa cum am arãtat si în alte articole, avem la îndemânã o armã puternicã: VOTUL. Prin vot putem îndrepta lucrurile. Prin vot putem sã punem în fruntea tãrii conducãtori zdraveni. Prin vot putem schimba actualul sistem corupt si ineficient. În plus, trebuie sã vorbim si sã rãspândim informatia. Trebuie SÃ GÂNDIM. Prin aceasta ne opunem intentiei gusatilor pro-europeni de a ne mâna si educa unde si cum vor ei si sefii lor francmasoni de la Bruxelles. Ei trebuie sã stie cã gândim, cã în popor existã opozitie. Trebuie sã le facem lucrurile dificile, trebuie sã le încurcãm planurile. Majoritatea oamenilor trãiesc într-o imponderabilitatea informationalã. Lipsa informatiilor îi face manipulabili. „Adevãrul vã va face liberi” – adevãrul cunoscut despre lume si viatã îi asigurã omului libertatea. Un om care cunoaste Adevãrul este un om puternic.
