Arhiva ortodoxa

PĂCATELE ÎMPOTRIVA CELOR ZECE PORUNCI

Împotriva poruncii īntāi greşesc:

- Cei fără de Dumnezeu;

- Cei cu mulţi dumnezei;

- Cei ce se leapădă de pronia lui Dumnezeu şi cred în noroc, în superstiţii, ursitori, fermecători, vrăjitori, descântători, eretici;

- Cei ce se nădăjduiesc spre sine şi spre alţi oameni;

- Cei care se deznădăjduiesc de mila lui Dumnezeu;

- Cei care se hotărăsc de a păcătui până la moarte şi a nu se pocăi;

- Cei ce urăsc pe Dumnezeu şi se leapădă de El;

- Cei care ispitesc pe Dumnezeu şi cer de la El minuni fără de nevoie;

- Cei care fură lucruri sfinte şi bisericeşti;

- Cei care cumpără cu bani darul lui Dumnezeu;

- Cei care se lenevesc şi nu voiesc a învăţa tainele credinţei celei dreptmăritoare;

- Cei care citesc cărţile eretice şi care se împărtăşesc cu nevrednicie cu Sfintele şi Preacuratele Taine ale lui Hristos.

La porunca a II-a greşesc:

- Cei care se închină zidirii în locul Ziditorului;

- Cei care prin împătimirea către materie slujesc zidirii în locul Ziditorului, aşa cum sunt iubitorii de argint, desfrânaţii, lacomii cu pântecele, pe care Apostolul îi numeşte închinători de idoli, zicând: „Omorâţi mădularele voastre cele de pe pământ: desfrânarea, iubirea de argint şi lăcomia, care este slujire de idoli” (Coloseni 3, 5) şi cărora „dumnezeul lor este pântecele” (Filipeni 3, 19);

- Toţi câţi au evlavie făţarnică;

- Cei care cred în viziuni şi în vedenii deşarte şi înşelătoare;

- Toţi iubitorii de dezmierdări, care iubesc chipurile şi idolii patimilor cu mintea şi cu inima lor.

La porunca a III-a greşesc:

- Toţi hulitorii, cei ce jură strâmb şi pun pe alţii să jure;

- Cei ce zic "zău";

- Cei ce fac făgăduinţe bune şi le calcă;

- Proorocii cei mincinoşi, dascălii cei mincinoşi, ereticii;

- Cei ce fac glume cu cuvintele Sfintei Scripturi;

- Cei ce hulesc şi cârtesc împotriva lui Dumnezeu la necazuri şi la supărări;

- Toţi care nu suferă cu răbdare şi mulţumire bolile, necazurile, pagubele şi alte încercări care le vin prin îngăduinţa lui Dumnezeu;

- Toţi care hulesc adevărul şi Sfintele Scripturi şi zic că în Scriptură se află basme şi alte neadevăruri.

La porunca a IV-a greşesc:

- Toţi care nu merg regulat la Sfânta Biserică în ziua Duminicii

- Cei ce lucrează în Duminici şi sărbători;

- Cei ce prăznuiesc păgâneşte şi nu creştineşte şi se duc în Duminici şi sărbători la cârciumi, la baluri, la jocuri, la filme nepermise, la scrânciob, la jocuri de noroc;

- Toţi păstorii duhovniceşti care nu învaţă poporul în zile de Duminici şi sărbători, din Sfânta Evanghelie şi din alte învăţături ale Sfintei Scripturi.

La porunca a V-a greşesc:

- Toţi copiii care nu cinstesc şi nu ascultă pe părinţii lor;

- Cei care nu ascultă de părinţii lor duhovniceşti, de arhierei, de duhovnici, de dascălii Bisericii;

- Toţi supuşii care nu ascultă de stăpânii şi conducătorii ţării lor;

- Toţi părinţii trupeşti şi duhovniceşti care nu se îngrijesc de fiii lor trupeşti şi duhovniceşti;

- Bărbaţii care nu îngrijesc trupeşte şi sufleteşte de femeile lor şi femeile care nu ascultă de bărbaţii lor când aceia le învaţă pe ele cele bune.

La porunca a VI-a greşesc:

- Toţi care omoară pe alţii cu mâna lor sau prin alte meşteşuguri, sau prin pâră şi clevetire;

- Toţi care omoară sufleteşte pe alţii, precum sunt ereticii şi învăţătorii cei mincinoşi;

- Cei bolnavi de boli contagioase care molipsesc pe alţii;

- Cei care se aruncă în primejdie de moarte fără de socoteală şi se omoară singuri în orice fel;

- Femeile care omoară pe pruncii lor şi cei ce le ajută pe ele la acest mare păcat;

- Toţi cei care fac sminteală prin pilda vieţii lor celei rele;

- Toţi care se bucură de răul şi primejdia aproapelui lor;

- Toţi care zavistuiesc şi se mâhnesc pentru binele şi sporirea aproapelui lor.

La porunca a VII-a greşesc:

- Toţi câţi preacurvesc cu femei străine, măritate sau nemăritate;

- Monahii care au căzut din făgăduinţă;

- Cei ce se sulemenesc cu scopul de a atrage pe alţii în cursa desfrânării;

- Cei ce au căzut în desfrânare duhovnicească (eres);

- Toţi câţi au îndemnat pe alţii să păcătuiască, i-au ajutat sau i-au sfătuit prin scrisori şi prin alte mijloace spre păcatul desfrânării.

La porunca a VIlI-a greşesc:

- Toţi furii, tâlharii, răpitorii cei ce iau cu sila lucrurile sau viaţa altora;

- Toţi care fură din averea altora;

- Toţi negustorii care fură cu vicleşug punând cumpene nedrepte şi înşeală la cântar;

- Toţi care cumpără lucruri de furat ştiind aceasta;

- Toţi care iau amanet lucru străin şi îl strică sau nu-l dau înapoi în starea în care a fost;

- Toţi care fură prin acte false de la stat, de la Biserică sau de la oricine;

- Cei ce lucrează cu vicleşug şi cu nepăsare la lucrul aproapelui şi îl fac în pagubă în loc de folos;

- Toţi care nu plătesc, cât s-au învoit, la cei ce le-au lucrat;

- Toţi câţi amestecă cele bune cu cele rele (cum ar fi vinul curat cu apă, laptele cu apă, smântâna cu lapte, mierea cu zahăr, seminţele de grâu cu alte seminţe, cu corpuri străine, spre a trage mult la cântar ş.a.m.d.).

- Cizmarii, croitorii, lemnarii, cojocarii şi alţi meseriaşi care fac lucrul rău sau fură din materialul care li s-a încredinţat, spre a face lucrul cerut.

- Toţi care mută gardul sau hotarul ş.a.

La porunca a IX-a greşesc:

- Cei ce mărturisesc strâmb asupra altora;

- Cei ce jură strâmb spre paguba altora;

- Cei ce primesc şi se învoiesc cu minciunile minţii, adică cu păreri greşite asupra altora;

- Cei ce râd de sluţeniile şi neajunsurile fireşti ale altora;

- Cei ce îndeamnă pe alţii să jure strâmb;

- Cei ce clevetesc pe fraţii lor şi îi pârăsc pe ei la alţii spre a le face rău sau pagubă sau necinste;

- Judecătorii care luând mită judecă strâmb;

- Toţi cei care spun minciuni sau îndeamnă pe alţii să spună minciuni sau să jure strâmb;

- Toţi care din zavistie pun piedică altora care au dregătorii spre folosul de obşte al poporului.

La porunca a X-a greşesc:

_ Toţi care poftesc lucru străin, ca de exemplu: femeie, casă, ţarină, bou, slugă, slujnică, haine, avere şi toate câte sunt ale aproapelui.

Din cele zece porunci, patru învaţă dragostea şi datoriile noastre faţă de Dumnezeu, iar celelalte şase porunci învaţă dragostea şi datoriile noastre faţă de aproapele. Din acestea şase, primele cinci opresc păcatul cu lucrul: cinsteşte pe tatăl şi pe mama, să nu ucizi, să nu desfrânezi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui, iar porunca a zecea este cea mai subţire, căci opreşte păcatul spre a nu se face nici cu gândul şi nici cu pofta. Cu alte cuvinte această poruncă scoate păcatul din rădăcina lui.

Această sfântă poruncă ne învaţă pe noi şi ne porunceşte să ne păzim inima noastră de poftele şi gândurile cele rele care izvorăsc din ea, căci după cuvântul Domnului: Din inimă ies gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule (Matei 15, 19). Şi în alt loc zice: Cel ce caută la femeie cu poftă, a şi preacurvit cu ea în inima sa. Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur zice: "Precum flacăra aprinde pe trestie, aşa pofta aprinde pe suflet. Precum fumul întunecă şi vatămă ochii, aşa pofta întunecă şi orbeşte mintea". Şi iarăşi zice: "Rădăcină a preacurviei este pofta cea neînfrânată".

BIBLIOGRAFIE

Protosinghel Nicodim Măndiţă: "Îndreptar de Spovedanie"

Arhimandrit Cleopa Ilie: "Îndreptar de Spovedanie"

Diacon Gheorghe Băbuţ: "Pelerinul român"

Arhimandrit Atanasie Anastasiou, stareţ al Sfintei Mănăstiri Meteora: "Spovedania-îndrumar"

Mihai Popa: "Īndrumar pentru restabilirea sanatatii"

Arhimandrit Ioachim Pārvulescu (stareţ al Sfintei Mănăstiri Lainici - Gorj): "Sfānta Taină a Spovedaniei pe īnţelesul tuturor"

Sfānta Mănăstire Sfinţii Arhangheli Petru Vodă - Neamţ: "Îndreptar de Spovedanie"

Arhimandritul Nectarie Antonopoulos: "Spovedania, calea īnvierii sufletești"