"Povestea lui Harry
Potter este o alegorie: este scrisa si impachetata sa para basm cand, de
fapt, contine descrierea adevarata a unei initieri in ocultism.
Povestea seamana mult cu acelea scrise de autorii ocultisti Gavin si
Yvone Frost, autori care detin la randul lor o scoala de vrajitorie in
Insulele Britanice" declara Peter, un fost membru al "Ordinului Ermetic
al Zorilor Aurii".
"Noua carte a lui Harry Potter a facut istorie in acest week-end.
Barners&Noble Inc., cel mai mare lant de magazine cu carti a vandut
in 48 de ore tot atat cat spera sa vanda intr-o saptamana: 1 milion de
bucati." The Wall Street Journal, nr 6-23-2003
Solstitiul de Vara - considerat momentul propice ritualurilor pagane in
intreaga lume - acesta este momentul ales de autoarea J.K Rowling pentru
lansarea celei de-a cincea carti cu Harry Potter. Pe 21 iunie, la
miezul noptii, tineri si batrani asteptau in fata magazinelor din
intreaga lume un nou episod cu idolul lor favorit. Avand camera video
pregatita m-am asezat la rand, in spatele unei mame cu 3 copii.
" - Ce credeti despre cartile cu Harry Potter ?" am intrebat-o.
" - Imi plac la nebunie. Le-am citit de 2 ori pentru mine si o data copiilor mei."
" - Ce varsta au copii dumneavoastra?"
" - 9, 11 si 14.Dar aveau 6, 8 si 11 cand am inceput."
Numai 6 si 8! M-am uitat imprejur la oamenii imbracati in haine tip
Harry Potter: halate negre, lungi, palarii negre, ascutite la varf...
M-am intrebat oare cum le-ar putea afecta viata cartile oculte ce le vor
cumpara. Oare sunt crestini ?
Ingrijorarea mea crestea pe zi ce trece, mai ales ca citisem deja 870 de
pagini. In al cincilea an de antrenament ocultic, Harry si amicii sai
erau mai sofisticati in aprofundarea secretelor negre si din ce in ce
mai razvratiti fata de autoritati. Chiar relatiile dintre ei pareau mai
fragile si mai rautacioase. Unul dintre verbele preferate ale autoarei
este "a marai", verb folosit des pe parcursul actiunii. Inselarea si
nerespectarea regulilor este ceva la ordinea zilei si micii vrajitori
scapa nepedepsiti mai de fiecare data.
Unii cititori n-ar vedea nimic rau in injuraturile, jignirile si frica
ce predomina, considerandu-le parte din farmecul cartii. Totusi,
milioane de copii din lumea-ntreaga sunt incurajati sa-si hraneasca
imaginatia cu scene de genul: "Harry ardea de nerabdare sa-l muste...
dar trebui sa-si stapaneasca impulsul. Avea ceva mai important de facut.
Dar omul se agita... Harry i-a vazut forma vibranta si neclara planand
deasupra lui, a vazut cum o bagheta, ce atarna langa curea, s-a
miscat... Nu avea de ales... A tasnit de sub podea si a atacat... o
data, de doua ori, de trei ori, infingandu-si coltii in carnea omului,
simtindu-i coastele rupandu-se sub falcile lui, simtind caldura sangelui
care tasnea. Omul tipa de durere... apoi liniste... Se sprijini de
perete... Pe podea era numai sange... Fruntea il durea teribil." [p 463]
Nu, Harry nu s-a transformat in varcolac. In schimb el ilustreaza un
principiu ocult numit bilocatie. In timp ce trpul fizic dormea, o parte a
spiritului se afla in interiorul lui Voldemort, pe durata atacurilor
sale criminale. Pentru a se apara de astfel de incursiuni, Harry trebuie
sa invete "oculmenta", o formula de aparare contra atacurilor fizice
din lumea reala. Pentru aceasta, golirea mintii de orice sentiment
trebuie sa dispara, eliminandu-se astfel posibilitatea manipularii ei.
Cititorii care nu apuca sa treaca de jumatatea cartii vor rata niste
scene terifiante, dar se vor lovi de ocultism si groaza inca din primele
pagini: "Harry a simtit o rasuflare morbida in spate care nu insemna
decat un singur lucru: nu era singur...". "O creatura inalta, cu gluga,
aluneca inspre el, intunecand pamantul, neavand picioare sau chip".
"Putea simti mirosul putred al demonizatului, respiratia rece si
morbida, innecacioasa. Degetele reci il strangeau de gat - rasetul
cutremurator crestea in intensitate, iar o voce din interiorul sau ii
spuse «Inchina-te mortii, Harry»."
Posedatii lui Rowling sunt ca vampirii: ei sug sangele si energia
oamenilor, spre deosebire de Pokemon, care "suge sufletul adversarului".
Harry salveaza ziua prin vraji care alunga demonizatii, iar aceste vraji
devin din ce in ce mai obisnuite pe parcursul cartii. La urma urmei,
Harry este eroul; cititorii sunt captivati de el. Si cu cat mai multa
magie, cu atat mai mare distractia. Pare ceva benefic sa faci vraji.
Deci de ce sa nu fie de dorit vrajitoria reala?
O vrajitoare in devenire, Marysia Kolodziej ne marturiseste: "Pana cand
nu esti initiat, printr-un anume ritual, nu poti face vraji. Sunt fan
Harry Potter din mai multe motive. In primul rand universul. Cuprinzand
atatea detalii face ca universul sa para real si, mai ales, te face sa
te simti parte a sa. Nu esti atras de actiunea in sine cat de lumea in
care ea se desfasoara. Discutand si cu ceilalti fani, ajungi sa iubesti
si mai mult personajele, le analizezi si iti faci griji pentru ele, pana
cand le simti reale. Atunci esti integrat in acel univers, care este un
loc minunat."
Marysia trebuie sa fie multumita de "Ordinul Phoenix",
deoarece ii ofera multe lectii pe care doreste sa le aprofundeze;
prezentand nivele succesive ale magiei, ofera o simulare reala pentru
initiatii in ordinele oculte.
Si pentru ca talentului scriitoricesc al J.K Rowling iti este greu sa-i
rezisti, tinerii cititori sunt rapid captivati de viata de la Hogwart.
Si daca nu-ti place Harry Potter cu siguranta vei simti dispretul si
mania celor din jur. Oamenilor li se pare exagerata atitudinea
anti-Potter, dar ei nu compara cele scrise acolo cu invatatura
dumnezeiasca ci cu propriile lor credinte. In ziua de azi compromisul e
mai comod decat lupta contra spiritelor malefice. Sunteti dornici de
lupta? Sau schimbati tabara ?
