Arhiva ortodoxa

Am explicat deja, ca educatia crestina a copiilor trebuie sa fie inceputa de la cea mai frageda varsta, pentru ca primii cinci-sase ani ai copilariei sunt hotaratori pentru tot restul vietii omului. Am aratat de asemenea, cam in ce consta, in general, inceputul educatiei, si anume ca parintii sunt datori sa alunge din sufletul copilului orice tendinta spre rau si sa cultive aplecarea spre cele bune. In acest capitol, precum si in urmatoarele, vom urmari mai amanuntit, care sunt acele defecte care trebuiesc indreptate si care sunt principiile binelui, spre care copilul trebuie indrumat.

Dupa cum ne spune inteleptul Solomon, "inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu" (Pilde 1,7). Bazati pe aceasta, trebuie sa spunem ca prima virtute pe care parintii trebuie sa o cultive in sufletele copiilor lor, cat mai devreme posibil, este frica de Dumnezeu, adica credinta si evlavia fata de Acesta.

Insa de ce - veti intreba poate - trebuie ca noi parintii, si in special mamele, sa ii invatam pe copii nostri despre credinta si despre evlavie, inca de la varsta prunciei?

Raspunsul este urmatorul: pentru ca, daca de mic copilul este invatat sa fie evlavios si sa fie prezent in sanul vietii bisericesti, numai atunci vom putea spera ca si cand va ajunge la maturitate, cand ispitele il vor inconjura din toate partile, iar patimile salbatice il vor asedia, acesta va ramane neinvins si drept, pastrand acele principii cu care a fost crescut de mama sa. Acele sfaturi crestinesti simple, pe care mama trebuie sa le dea pruncului odata cu laptele matern, il vor insoti pe tot parcursul vietii.

Si daca vreodata un astfel de copil, invins de vreo patima sau debusolat de vreun exemplu rau, o ia pe drumul gresit, de cele mai multe ori, el se caieste mai usor si se intoarce mai repede, fata de acela care nu a cunoscut o educatie crestineasca in anii copilariei. Copilul care a primit o educatie crestin ortodoxa, chiar daca o apuca pe un drum gresit, simte la un moment dat, ca inlauntrul sau se trezeste amintirea puternica anilor nevinovati si fericiti ai copilariei si se poate intoarce la adevar. Isi aduce aminte de acele rugaciuni simple, pe care le-a invatat de la mama sa - chiar daca ea acum se odihneste poate in mormant - se gandeste la sfaturile pe care aceasta i le dadea, pe cand statea inca pe genunchii ei. Si cu toate ca traieste o viata pacatoasa, ca a uitat acele rugaciuni, se poate ca intr-una din nopti, mergand sa se culce, sa isi aduca aminte, fara sa vrea, cum mama sa il invata sa isi faca semnul sfintei cruci inainte de a se culca, cum il insemna chiar ea cu sfanta cruce si cum se ruga pentru el.

Amintirea dulce a anilor nevinovati ai copilariei i-a trezit pe multi din letargia pacatului si i-a adus din nou aproape de Dumnezeu.

Intelegeti acum ce mare binecuvantare este pentru copii sa aiba mame evlavioase! Acestea, de la cea mai frageda varsta ii vor invata despre credinta si despre evlavie. De la mama - nu de la doica, invatatoare sau profesoara - trebuie sa invete copilul sa il cunoasca pe Dumnezeu. In fata icoanei din casa trebuie sa invete copilul sa isi faca rugaciunea de dimineata si nu abia la scoala, pentru ca mama sa este aceea care trebuie sa il invete cum sa se roage. Asa s-a obisnuit din totdeauna in familiile cu adevarat ortodoxe.

"Indata ce copilul incepe sa inteleaga", scrie Sfantul Ioan Gura de Aur, "parintii ii invata Simbolul de Credinta, cum sa se roage si sa psalmodieze, precum si randuiala slujbelor sfinte". Acelasi ierarh da mamelor urmatorul sfat: "sa ii invatati pe copiii vostri sa isi faca semnul Sfintei Cruci. Iar cata vreme ei inca nu pot sa si-l faca singuri, sa ii insemnati voi cu mana voastra". Iar unei mame care era vaduva si pe care o chema Lito, ii scria; "este foarte frumos pentru o mama crestina sa il invete pe copilul ei cum sa pronunte dulcele nume al Lui Iisus, cand inca glasul sau este foarte plapand iar limba sa abia poate sa pronunte".

Din toate cele amintite, se explica, cred, de ce parintii, si in special mamele, care au cea mai mare parte de responsabilitate, pentru educatia copiilor lor in primii ani de viata, trebuie, ca de la cea mai frageda varsta, sa cultive in sufletele lor sentimentul religios - sau mai bine spus, modul de viata ortodox - din care sa rodeasca mai tarziu fructele credintei si ale evlaviei.

Vreti sa aflati cum este posibil sa se implineasca aceasta? Cum sa le inspiram copiilor nostri trairea credintei crestin ortodoxe?

Aceasta se poate realiza, daca vom incepe sa ii invatam pe acestia, inca de mici, adevarurile de baza ale sfintei noastre credinte.

Nu va speriati! Este foarte simplu si fiecare dintre mame poate sa o faca.

Cu cuvinte simple, izvorate din inima, trebuie sa 1e vorbeasca pruncilor ei, cat se poate de des, despre bunul si milostivul Parinte ceresc, Care ii iubeste mult pe toti copiii si le trimite bunatatile Sale.

Mai tarziu, din timp in timp, le poate povesti despre viata primilor oameni in paradis. Despre cum traiau ei acolo fericiti, atata vreme cat au ascultat de Dumnezeu. Sa le spuna ca in ceruri va fi intotdeauna mai bine, pentru aceia - care asculta de Domnul si de parintii lor.

Sa le istoriseasca de asemenea cum au pacatuit Adam si Eva, cum au fost alungati din rai si au facut ca nefericirea lor sa fie mostenita apoi de toti ceilalti oameni. De aceea, a fost nevoie sa vina pe pamant Mantuitorul, ca sa poata din nou oamenii sa mosteneasca imparatia cerurilor.

Sa le povesteasca despre nasterea Domnului, despre pastorii cei smeriti, despre cei trei magi care I s-au inchinat si despre Irod cel rau, care a ucis pruncii din Ierusalim. Sa le descrie copilaria pruncului Iisus, inchinarea Sa la templu la varsta de doisprezece ani si viata Sa in Nazaret. Sa le povesteasca patimile si rastignirea Sa, explicandu-le ca toate acestea Le-a suferit pentru ca oamenii devenisera foarte rai. Fiecare copil va intelege indata ca el nu trebuie sa fie rau.

Sa continue apoi mama, sa vorbeasca despre Invierea si Inaltarea la cer a Domnului! Va vedea ca incet-incet, copilul va incepe sa ii ceara sa povesteasca in fiecare zi tot mai multe.

Va putea asadar sa istoriscasca si despre Maica Domnului, despre aducerea ei la templu la varsta de trei ani, despre viata ei acolo. Sa ii spuna inca despre iubirea ei fata de toti oamenii si despre implinirea cererilor acelora care se roaga catre Dansa.

Ii va vorbi si.despre sfintii ingeri, mai ales despre ingerul sau pazitor, care se ingrijeste de dansul!

Mama poate de asemenea, sa se foloseasca si de prilejul anumitor sarbatori, ca sa ii povatuiasca pe copiii ei pe calea adevarurilor de credinta. Le va arata sfintele icoane, care nu trebuie sa lipseasca din nici o casa ortodoxa, explicandu-le cine este reprezentat in fiecare. Le va darui copiilor sa poarte la gat cate o cruciulita si le va explica cineeste rastignit pe aceasta. Il va duce pe prunc in fiecare zi in fata iconostasului din casa, isi va face sfanta cruce si il va insemna apoi si pe acesta cu manuta lui invatandu-l cum sa se roage.

De asemenea, nu va uita sa il ia pe copilul ei in fiecare Duminica la biserica si sa il impartaseasca cu Sfintele Taine.

Urmand toate aceste sfaturi, mama cea buna il va invata pe prunc, mai inainte ca acesta sa mearga la scoala, adevarurile de baza ale credintei, pe care orice copil are posibilitatea sa le inteleaga. Copiii in general, au o mai mare receptivitate catre cele sfinte decat cei mari. Este deajuns ca ei sa creasca indrumati de o mama evlavioasa.

Cat de usor este, de exemplu, sa se faca legatura intre pomul de craciun si istoria nasterii lui Hristos. Sau cat de usor este ca de Pasti, sa le explicam copiilor ca Mantuitorul a patimit si a fost rastignit pentru pacatele oamenilor. Copilul va intelege, ca pentru aceasta nu trebuie sa pacatuim. Ii vom spune, de asemenea, despre Inviere si despre faptul ca desi suntem muritori, daca vom fi buni, Mantuitorul ne va invia si pe noi, asa cum a facut cu dreptul Lazar.

Cat de usor este sa ii inspiram - copilului nostru dragostea si evlavia pentru sfintele slujbe ale Bisericii! Ajunge doar sa iI facem sa inteleaga ca in biserica se simte si mai mult prezenta lui Dumnezeu, care ii iubeste atat de mult pe copii si ii cheama langa Dansul. Prin urmare, in biserica trebuie sa stam linistiti, sa facem cu atentie semnul sfintei cruci si sa ne rugam cu evlavie.

Da, iubiti parinti! Daca inima voastra este inundata de credinta si de dragoste fata de Dumnezeu, veti gasi tot felul de mijloace, spre a le transmite aceste sentimente si copiilor vostri. Cat de mare nedreptate le facem acelor copii, pe care ii privam de bogatia credintei, de tezaurul Ortodoxiei.

Este foarte adevarat ceea ce s-a spus, si anume ca "sufletul omului -- si deci si al copilului --este din fire crestin". De aceea si Dumnezeu asteapta ca pruncii sa aiba un comportament evlavios. Bine spune si Psalmistul: "din gura pruncilor si a celor ce sug ai savarsit lauda" (Psalmi 8,3).

Pentru a prinde deci radacini, modul de viata crestin ortodox in sufletele copiilor, parintii sunt obligati sa ii invete de mici sa intre in legatura cu Dumnezeu, sa se roage. Oricat de mic este copilul, el poate incet-incet, sa invete sa se roage. Din momentul in care stie sa ceara parintilor sai ceva care isi doreste, va putea sa invete sa ceara si de la Parintele ceresc cele cuvenite.

Invatati-l deci pe copilul vostru sa se roage. Daca va invata de mic sa se roage, cu timpul rugaciunea ii va deveni incet-incet obisnuinta si apoi chiar o necesitate! Sa faceti in fiecare zi dimineata si seara rugaciunile cuvenite, precum si inainte si dupa fiecare masa. Sa nu se apropie de masa, precum se apropie animalele cele necuvantatoare de iesle. Trebuie sa invete ca oricine doreste sa se bucure de darurile lui Dumnezeu, trebuie mai intai sa le ceara, iar dupa ce le-a primit sa multumeasca pentru acestea. Rugaciunile "Tatal nostru", "Cuvine-se cu adevarat" si altele ca acestea, trebuie sa le stie fiecare copil.

Este un fenomen foarte trist in vremurile noastre, si anume ca rugaciunea comuna in familie, la masa, s-a pierdut aproape peste tot. Aceasta este cauza pentru care vedem atatea familii nefericite si atatea ratari, in ceea ce priveste educatia. Pentru ca oamenii, familiile, au incetat sa se mai roage. Cuvintele Domnului sunt vesnic actuale: "cereti si vi se va da!" (Matei 7,7).

Poate ca multi vor raspunde: "pai, copilul nu intelege rugaciunile". Desigur ca la, - inceput- nu va intelege prea mult din cele cuprinse in rugaciuni, dar el intra astfel intr-o atmosfera de evlavie, chiar daca este foarte mic. Acesta este de fapt lucrul de care are nevoie. Cu toate ca nu isi poate inchipui in sine prea clar, chipul lui Dumnezeu, el simte prezenta Lui. Simte ca exista o Fiinta superioara, care ne iubeste si pe care noi trebuie sa o iubim. Cand copilul spune cuvintele rugaciunii, se gandeste la Dumnezeu, ii daruieste Acestuia sentimentele sale. Si o astfel de rugaciune, care se inalta din inima nevinovata a unui copil, este cu mult mai placuta in fata lui Dumnezeu decat rugaciunea unui intelept, care intelege exact fiecare cuvant, dar care se roaga de obicei numai cu ratiunea rece, fara caldura inimii. Cat de mult ii place lui rugaciunea copiilor, o spune repet, psalmistul cand scrie: "din gura pruncilor si a celor ce sug ai savarsit lauda" (Psalmi 8,3).

Ca sa fie implinita insa o corecta educatie religioasa a copiilor, trebuie mai intai de toate ca parintii insisi sa fie evlaviosi si cu frica de Dumnezeu. Trebuie ca ei insisi sa iubeasca rugaciunea.

Daca mama nu este credincioasa si evlavioasa, daca nu gaseste - pentru ca nu cere bucurie - si mangaiere in rugaciune, atunci ea nu poate implini cum trebuie educarea copiilor ei. Numai atunci cand mama are o viata duhovniceasca neintrerupta, cand copilul o vede ca se roaga ea insasi des si cu caldura, isi va insusi si el aceleasi principii de viata.

Ati inteles acum, iubiti partnti, si in special voi mamelor, de ce trebuie sa ii invatati pe copiii vostri credinta si trairea ortodoxa inca de la varsta prunciei? Si de ce trebuie sa ii invatati sa se roage, mai inainte chiar de a merge la scoala?

Catre voi ma adresez deci: Cea mai buna mostenire pe care o puteti lasa copiilor vostri este educatia crestin ortodoxa. Sa ii invatati, asa cum v-am expus pe scurt, adevarurile de baza ale credintei noastre. Sa ii invatati sa fie evlaviosi si sa se roage, din frageda pruncie, atat cu cuvantu1 vostru, cat mai ales prin exemplul vostru. Degeaba se vor chinui mai tarziu preotii sau profesorii de religie sa ii invete toate acestea, daca nu veti pune voi bazele acestei educatii inca de acasa.

Povatuiti-i pe copiii vostri sa traiasca crestineste si cu frica de Dumnezeu. Numai asa puteti spera, ca mai tarziu sa fiti mandri de ei si nu sa ajungeti sa plangeti pentru dansii Daca copiii vostri traiesc cu frica lui Dumnezeu, vor fi si ascultatori si recunoscatori fata de voi mai tarziu. Daca ii veti invata sa il iubeasca pe Dumnezeu, atunci cu siguranta ca va vor iubi in mod sincer si pe voi.