Cercetatorul evolutiei duhovnicesti a elenismului ortodox se opreste
cu evlavie inaintea chipurilor pustnicesti ale unor parinti duhovnicesti
traitori in vremea noastra. Fara sa greseasca i-ar putea socoti
sihastri contemporani sau ultimii descendenti ai renasterii filocalice
in tara noastra.
Acesti parinti, inzestrati cu darul povatuirii duhovnicesti, au
adoptat morala ascetica si cugetarea isihasta a parintilor filocalici,
continuandu-si lucrarea pedagogica si calauzitoare pana in zilele
noastre. Toti acestia au devenit parinti duhovnicesti contemporani ai
tinerilor si sfatuitorii familiilor din Grecia de astazi, continuand
astfel traditia ortodoxa a paternitatii duhovnicesti.
Amintirea sfintelor lor vieti va lucra vesnic in constiinta
noastra, in chip mangaietor si tamaduitor. Vesnic vom pastra vii in
amintire chipurile unor Batrani precum Amfilohie Makris, Filotei
Zervakos, Paisie Aghioritul, Sofronie din Essex, Epifanie
Theodoropoulos, Iacov Tsalikis si Porfirie Bairaktaris. Cuvantul lor de
invatatura va ramane viu in constiinta noastra, ca un testament
pedagogic, dar si ca un indrumar de viata.
In aceasta carte vom infatisa personalitatea luminoasa a
Cuviosului Batran Bairaktaris, parinte duhovnicesc plin de discernamant,
un parinte al iubirii, al smereniei si al ascultarii. In mod deosebit
parintele l-a iubit pe cei care, in luptele pe care le duc, raman de
obicei "nemangaiati", pe oameni indurerati si mahniti si, mai ales, pe
parintii care isi duc crucea, pasind in viata cu duhul barbatesc al
rabdarii si al asteptarii, calauziti fiind de un sentiment interior "de
milosardie".
Batranul Porfirie a fost parintele duhovnicesc al tinerilor si
sfatuitorul familiilor intr-o vreme care, asa cum vom vedea, exceleaza,
conform specialistilor, prin caracterul sau antipedagogic si patologic.
Parintele Porfirie a fost un om ce a trait in spatiul minunii,
exprimandu-se prin "nebunia intru Hristos".
Prin aceasta lucrare a noastra nu incercam sa adaugam
prisoselnice podoabe sfintei personalitati a cuviosului Batran. De
altminteri, cele ce graiesc prin ele insele nu au trebuinta de dovezi.
Valoarea sfinteniei este ca valoarea unei bancnote, inscrisa chiar pe
fata hartiei.
Dimpotriva, prin aceasta carte incercam doar sa aducem in suflete
o smerita stare de slavoslovie a lui Dumnezeu si de rugaciune.
Povestind intamplari din sfanta viata a Batranului Porfirie,
aruncam o lumina asupra sufletului sau iubitor si dragastos si infatisam
bunavointa sa parinteasca, pentru a incerca si noi la randu-ne sa
urmam, plini de ravna, invatatura cea plina de iubire pentru Dumnezeu.
Gh. S.K.
Atena, 15 august 1996, Adormirea Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu
|