Arhiva ortodoxa

Comuna Subcetate este situata in partea nordica a Depresiunii Giurgeului, strajuita de Muntii Gurghiului la Apus si de Muntii Giurgeului la Rasarit si este parte integranta a asa-numitei Zone a Toplitei, din punct de vedere lingvistic, folcloric, etnografic si istoric.

A vorbi despre vechimea si viata, in timp, a unei asezari inseamna a recurge la izvoare diferite: arheologice si numismatice, istorice si culturale.

Traind intr-o localitate cu oarecare traditii culturale, cu insemne ale istoriei romanilor din aceasta zona, ne-am simtit datori - eu si fratele meu, Vasile Dobrean - sa le scoatem la lumina cu pretuire si cu dragoste pentru valoarea lor intrinseca, dar, mai ales, pentru rolul lor educativ-patriotic. Noi insine dascali in satul natal, consideram ca este necesar ca cei care vin in urma noastra sa cunoasca cine suntem si sa-si asume obligatia de a se inscrie, in devenirea lor, pe traiectoria unei traditii, respectand si protejand patrimoniul local si national. Valorile patrimoniului local, element component al patrimoniului national, in care s-a incorporat sufletul, mintea si stradania inaintasilor nostri, generatii dupa generatii, sunt graiul, datinile, obiceiurile, cantecele si jocurile populare, portul, valorile materiale, patrimoniul cultural bisericesc legat de biserica in care sufletul si mintea se imbuneaza si purcede spre inaltimi.

Poate structura emotionala, poate destinul, poate conjunctura istorica, daca nu toate impreuna, au determinat sa ramanem legati de familie si de plaiurile natale. Am incercat sa refacem climatul spiritual, social si economic al localitatii noastre de la 1700 pana in prezent, cu referiri la ecoul evenimentelor istorice marcante in constiinta stramosilor nostri, la organizarea invatamantului si a vietii crestine, la obiceiuri, traditii folclorice si grai, la personalitati de seama ale localitatii, preoti si invatatori, adevarati apostoli ai neamului. Am intitulat aceasta lucrare simplu, File de monografie, in ideea de a fi completata pe parcurs cu alte informatii si documente, cu evocari si amintiri. Lucrarea a fost publicata in anul 1999, dar, din cauza posibilitatilor financiare modeste, doar intr-un tiraj redus si fara a cuprinde toate materialele anexe: glosar, liste cu numele, prenumele si numele topice, textele inregistrate pe banda magnetica in transcriere fonetica, materiale minutios culese si interpretate in lucrare, de altfel foarte interesante.

Se cunoaste ca in Zona Toplitei a existat la inceputul mileniului I cetatea dacica Sangidava, ale carei urme n-au fost inca identificate. Este posibil ca numele localitatii Subcetate sa fie un indiciu al vechimii acestei asezari, daca o raportam la aceasta cetate dacica. Traditia, devenita acum legendara, aminteste de existenta unei cetati pe dealul din preajma localitatii Subcetate, pe Coasta Rusului. Probabil, viitoarele cercetari arheologice in aceasta zona vor aduce suficiente marturii privind cele mai vechi urme de viata si civilizatie pe aceste meleaguri.

Toponimul Subcetate poate avea si o componenta simbolica, daca tinem seama de aspectul geografic al asezarii. Vatra satului se afla pe locul intins, numit Podirei. De jur -imprejur, se inalta dealuri ca niste ziduri de cetate: Coasta Rusului, Plamana (700 m), Duda (750m.), Batca, Dealul Vacariei (743m.), Dealul Crucii, Dealul Sastiului (950 m), Runcul. Urmeaza alte siruri de coline, tot mai indepartate de centrul comunei, ramificatii ce coboara din lantul Muntilor Gurghiului, situate in partea de vest a comunei: Dealul Andricanilor, Taulet, Forcalaie, Piciorul Butarcii, Piciorul cel Lung, Piciorul lui Nichita, Fagiteii Negri, Poiana Butucilor, Faget, Pripor (1050 m), Poiana lui Filip, Poiana Ulmului, Preluca Mitrului, Fagitel (850 m), Iniste, Picioras, Fundoaia, Gradina Dobrenilor (800 m), Coasta Savinocilor, Dealul Tiganilor, Preluca, Padina.

Toponimia comunei Subcetate si a localitatilor romanesti dimprejur este romaneasca, elementele topice romanesti fiind de origine latina: cruce, coasta, dos, fata, faget, padure, picior, ses, runc si de origine slava: varf, ieruga, deal, poiana, preluca. De remarcat este faptul ca unele cuvinte s-au pastrat doar ca toponime (substantive proprii), desi initial au fost substantive comune, cu un sens bine precizat: batca - (Reg.) magura, inaltime pe coasta unui munte; padina - loc plan la poalele muntelui; - bg. padina; preluca - (Reg.) poiana mica;

-ucr. pryluca; pripor - (Reg.) Adapost de iarna pentru oi; - ucr. prypor ; podirei - cuvant format prin derivare, la fel ca podis, cu acelasi sens, dar nementionat in dictionar; sestina

- (Reg.) loc neted pe varful unui munte; derivat din sest, - lat sessitum.

Sunt exemple de elemente topice ale unor apelative care nu mai sunt intrebuintate in vorbire, ceea ce dovedeste, asa cum remarca Iorgu Iordan (Toponimia romaneasca, 1963, p. 496), ca toponimia are un rol important in pastrarea tezaurului lexical al limbii.

Totodata, toponimia romaneasca este un argument incontestabil in favoarea parerii ca aceste meleaguri, situate in preajma trecatorilor celor mai vechi intre Transilvania si Moldova peste piscurile Batrana, Buneasa, Magura, Cristici, au fost locuite din timpuri stravechi.

Comuna Subcetate, cu numele vechi Varviz, este amintita in Dictionarul istoric al localitatilor din Transilvania, al lui Coriolan Suciu, la 1750, pentru prima oara. Aceeasi localitate apare la 1808 cu numele Varhegy (Ditro) Csetatye.

Cel dintai istoriograf al localitatii Subcetate a fost Elie Campeanu, invatator (18821884), apoi preot la Subcetate (1884-1898).

Dintre cele mai vechi documente cunoscute, care fac mentiuni referitoare la locuitorii din Varviz, sunt Inventarul Familiei Contelui Lazar, unul datat la 26 noiembrie 1742 altul din 17 februarie 1773 si Conscrierea Confesionala din anul 1748, cunoscuta sub numele de Conscriptio Valachorum; cele 87 de persoane mentionate in conscriere, care traiau pe Allodium Varhegy reprezentau poate cea mai mica asezare din Giurgeu (Ioan Ranca, Romanii din scaunele secuiesti in antroponimele din conscriptii, 1567-1851, vol.II, Scaunul Ciuc, Giurgeu, Casin, 1997, p. 244).

Cele mai multe din numele mentionate in conscrierea de la 1748, pentru localitatea Subcetate, s-au pastrat in onomastica localitatii pana astazi: Dobrean, Cotfas, Urzica, Musca, Huruba, Rus, Vascan, Gafton. Romanesti sunt si prenumele persoanelor inscrise in acel inventar: Vasile, Ana, Iftimia, Ioana, Safta, Dochita, Angelina, Nastasia, Sanda, Paraschiva, Simion, Nicolae, Iacob, Chirila, Mihai, Stefan, Ion, Todor. In sistemul de dominatie personala al satului Subcetate de la 1748, cele mai frecvente erau numele hagiografice; retinem prezenta mitologicului Dochia, in varianta hipocoristica Dochita.

Observatiile care se pot face studiind particularitatile lexicale ale graiului din Subcetate, respectiv din Zona Toplitei - relevante prin comparatia fiecarui element al graiului cu elementul corespunzator din limba literara - ofera sugestii privind viata sociala si culturala a vorbitorilor acestui grai, gradul de civilizatie al comunitatii in diferite ipostaze ale dezvoltarii sale istorice. Conservarea unor particularitati lingvistice arhaice in graiul unei comunitati este un reper in descrierea culturii si civilizatiei unei vechi asezari umane. Limba, ca mijloc de comunicare intre oameni, participa la viata si evolutia societatii. Faptele de limba se dezvolta simultan cu cele de civilizatie. Starea limbii depinde de conditiile etnografice, politice, culturale in care se dezvolta limba.

Urmarind etimologia fondului lexical al graiului in raport cu tendintele innoirii acestuia de-a lungul vremii se poate remarca, in deceniile imediat urmatoare celui de-al doilea Razboi Mondial, frecventa in vorbire a unui mare numar de cuvinte imprumutate din limba maghiara, ca urmare a influentei pe care a avut-o de-a lungul istoriei convietuirea romanilor si a secuilor in aceasta zona. Tendinta ultimelor decenii este evidenta inlocuire a acestor regionalisme cu echivalentele lor literare, ca urmare a influentei radioului, televiziunii, presei si scolii, majoritatea tinerilor din comuna avand posibilitatea, in ultimii 40 de ani, sa urmeze cursul liceal chiar la Subcetate. Cuvinte ca : ticlazau "fier de calcat incalzit cu carbuni", fiteu "soba"- magh., neaclau "fular"- magh. nyaklo, firang "perdea", diufa "chibrit"- magh. dyufa, bolta "magazin"- magh. bolt, borzos "nepieptanat, ciufulit"- magh. borzas, canapeu "lavita"- magh. kanape, calbas "caltabos"- magh. kolbasz, chedve "buna dispozitie", chenes "sensibil, delicat"- magh. kenyes, coapta "calapod"- magh. kapta, corsau "damigeana"- magh. korso, culdus "om sarac"- magh. koldus, darab "bucata"- magh. darab, dranita "sindrila"- magh.dranyica, drod "sarma", dohot "pacura"- magh. dohot, ferches "fudul, mandru, gatit"- magh. feherke, fideu "capac pentru oala"- magh fedo, fidiles "vas din lemn pentru lapte batut"- magh. fedeles, fioc "sertar" - magh. fiok, firchiteu "vartej la car" -. fergettyi, giolgi "panza"- magh. gyolcs, hagau "pas, trecatoare, loc prapastios" - magh. hago etc. tin deja de amintire; se aud tot mai rar si sunt folosite doar de vorbitorii varstnici.

Aceeasi tendinta se poate observa si in privinta cuvintelor de origine germana: coastan "lada mare de zestre", laibar "veston, sacou" - sas leibel, strinfan "ciorap" - germ Strumpfe, cufar "valiza din lemn pentru militarie", jalt "jet, scaun cu spatarul inalt"- germ. Sitz, prici "pat improvizat din scanduri", slaier "voalul miresei", cobar"coviltir" etc.

Voi mentiona cateva arhaisme: elemente lexicale ale graiului mostenite din latina, apoi cateva cuvinte imprumutate din slava veche, elemente care, pe de o parte confera savoare limbii vorbite in aceasta zona prin tenta arhaica; pe de alta parte, reprezinta o dovada a perenitatii acestui neam de-a lungul vremii, a stabilitatii sale, a pastrarii identitatii de sine a unei comunitati romanesti, in ciuda influentei maghiare pasagere din limba.

Arhaisme si regionalisme mostenite din latina: ai "usturoi"- din lat. allium, cetoare "cheotoare, butoniera";(Reg.) "loc unde se impreuna barnele la colturile caselor"- din lat clautoria; corasta "corasla" (o forma arhaica a acestui cuvant mentinuta in graiul actual)

-din lat. colastra gurzar "gurgui, incretitura de la varful opincii"- din lat gurgeus ( gurzar, nementionat in dictionar, este un dublet lexical regional al termenului gurgui, format prin derivare de la verbul a ingurzi); panura "stofa din lana, produs al industriei casnice"- din lat. pinnula; stupcit "scuipat", a stupci "a scuipa"- din lat. stupire.

Aceste putine elemente arhaice de limba ne sugereaza imaginea romanului de la munte, imbracat in haine confectionate din panura tesuta din lana de oaie de harnicele femei in stative, incaltati cu opinci ingurzite de ei insisi, din piele de porc sau bovina, construindu-si case din barne prinse in cetori, crescand oi si vite, cu a caror corasta isi mentineau sanatatea si isi revigorau trupul.

Arhaisme si regionalisme care isi au originea in slava veche, pastrate in graiul din Subcetate: blagovestenie "Buna-Vestire"- v.sl. blagovestit; disagit "dosadit, mahnit, intristat"- v.sl.dosadit; gavozd "ic, pana";din a gavozdi - v.sl. gvozditi "a bate cuie"; izvod "model" - v.sl. izvodu; a izvodi "a face o tesatura, o broderie dupa un model" - v.sl. izvoditi; jambat (despre gura) "cu buzele ranjite din cauza unui defect de conformatie"- v. sl. zobu; a se lozi "a se potrivi, a se asemana" - v.sl. loviti; panacida "prescura pentru parastas"; in DLRM cuvantul este mentionat ca sinonim pentru parastas -v. sl. Panahida;( este vorba de un transfer de sens); produh "copca" -v.sl. produhu; prohod "slujba de inmormantare la crestini"- v.sl. provodu; zmard "murdar" - v. sl. smurudu; staniste "loc de odihna pentru vite in timpul verii" - v.sl. staniste; a tavli "a tipa, a zbiera"- v.sl. cviliti; valva "alai, pompa"- v.sl. vluhvu.

Se poate mentiona o alta serie de regionalisme de origine slava, comparabile cu cuvinte din sarba, ucraineana, rusa, bulgara (inscrise in Dictionarul limbii romane moderne): sir "zeama scoasa din mamaliga in timp ce inca fierbe" - ucr. cyr; culesa "mamaliga" - sb. kulijes; huci "huceag"- ucr. husca "desis"; stative "razboi de tesut"- sb. stative; tadula "chitanta" - ucr. cidula; zacneata "foc de surcele uscate"- rus. zagneta.

Aceste vechi cuvinte ramanesti, majoritatea avand corespondent in slava veche, ne vorbesc despre obiceiuri si practici legate de viata spirituala a inaintasilor nostri: blagovestenie, prohod, panacida; de viata sociala si practica: stative, produf, zacneata, gavozd, izvod, culesa, sir, staniste, huci. Iata cateva cuvinte care ne sugereaza alte imagini de viata arhaica: femei tesand la stative dupa vechi izvoade de nividituri, clatindu-si rufele in produful facut in gheata ce acopera raul, scurgand cirul din culesa care tocmai da in clocot, aprinzand zacneata in gura cuptorului in care se coace painea; ciobanii adunandu-si vitele in staniste spre a le proteja de arsita verii, in apropiere de padure sau de huci.

Pot fi mentionate si alte cuvinte specifice acestui grai, neinregistrate in Dictionarul limbii romane moderne, unele foarte vechi, altele cu circulatie regionala: bazarca -, blizgau "lapovita", a blizgui, bruj (de pamant) "bulgare, grunj", bulihoi "uliu", focsaie "planta ornamentala si cu virtuti medicinale", folte "gurmand"; halbe "laturi", liurpa "mancare fiarta al carei element de baza este apa, fara consistenta si putere calorica"", a mighisi "a migali", poznit "care uimeste, caraghios, obez", a posai "a respira greoi sforaitor", posaiala, parcita "buruiana", specma "ata rezistenta (de in), obtinuta prin rasucirea a mai multor fire", stirigie "funingine", a tali "a ochi", virinca "cearsaf din panza de canepa". Distingem intre regionalisme cuvintele care exprima sugestiv trasaturi fizice sau ale caracterului si compotamentului omenesc: folte, poznit, posait, mighisit, disagit, jambat, zmard.

Elemente lexicale ale graiului, cu totul particulare, sunt unele cuvinte formate prin derivare: buretita "paste fainoase realizate manual", ruland pe spata patratelele din aluatul subtiat, cu ajutorul varfului de fus"- lat boletis "burete", buriciusca, buriciuste "paste fainoase pentru ciorbe realizate manual, din patratele (cu latura de 20 mm), taiate din aluatul subtiat cu sucitorul "vergeaua", impreunand doua din varfurile opuse, prin rasucire; derivat din buric (al degetului); sfaraiala "ceapa prajita si boia, cu care se dreg diferite mancaruri"; derivat din vb. onomatopeic a sfarai; prigitoare "catrinta specifica portului popular din zona, infasurata imprejurul trupului". Se poate mentiona ca si in prezent - e drept, tot mai rar -, desi exista in comert numeroase sortimente de paste fainoase, se pregatesc in casa pastele pentru zama de buriciuste, specifica la praznicul de inmormantare. Pregatirea buriciustelor de catre femei face parte parca din ritual.

Putem avea in atentie si unele cuvinte apartinand limbii literare care au in graiul din zona Toplitei, pe langa sensul de baza, si sensuri particulare: calcai "felie (de paine)", cucos "cucui", galusca "bobina formata din firul de in sau canepa infasurat pe fus", geata "grindina", laita "catafalc", stresina "borul palariei", vreme "furtuna", tara "campie, antonim pentru munte", taran "om de la campie". A devenit anecdotica o intamplare autentica, petrecuta in urma cu cincizeci de ani, cand un tanar plecat din Subcetate la o scoala bucuresteana, intrebat daca este de la tara, a negat, provocand ilaritate in jur - fiind si imbracat in portul specific zonei -, precizand ca este de la munte.

Bogatia si varietatea supranumelor din antroponimia localitatii Subcetate ofera o imagine in plus a particularitatilor structurale ale elementelor lexicale si a particularitatilor fonetice caracteristice acestui grai. Supranumele, avand o mare incarcatura afectiva, ofera interesante sugestii privind indeletniciri umane, unele disparute o data cu trecerea timpului: Budau, Budnaru, Imblatitoru; altele denumesc trasaturi fizice, de temperament, de caracter, de comportament: Bibalau, Bontea, Cas in Punga, Chichirezu, Ciurcu, Cioncu, Ciont, Forna, Foc-in-talpi, Mascalan, Matalau, Mosucu, Mozoc, Mucea, Parhaita, Pcicurus, Roitosu, Stiopu, Surduletu, Surdelu, Turlea, Zgarie-Branza, Zgariuta, Cioricau, Hobori. Unele au devenit generice, prin mostenire, fiind purtate de catre toti membrii familiei, din generatie in generatie: Bonteni, Matalai, Mascalani, Cionculeni, Bibalai, Cioricai, Bolocani, Burceni, Muceni.

Interesante sunt supranumele care provin din substantive comune - nume de plante, pasari, animale, alimente specifice universului in care traiesc -, sugerand, prin analogie, trasaturi fizice si morale: Coconet, Calbas, Placinta, Ceapa, Ceapau, Ciuparusa, Soric, Chifli, Bazu, Cocoselu, Ciocarlan, Tarcuta, Furnicuta, Vulpea, Purcelasu, Ieputa, Iambor, Picioca, Corbu, Corbulet, Varzar, Oaia, Caii, Bujor, Bujorel.

Concluzii:

Privati de argumentele arheologice si de documente anterioare anului 1742, toponimia romaneasca a comunei Subcetate, care pastreaza elemente topice vechi, provenite din apelative din tezaurul lexical arhaic al limbii romane, este deocamdata o dovada importanta a vechimii acestei asezari, o dovada care merita atentia cuvenita.

De asemenea, elementele particulare ale codului lexical transmise pana in zilele noastre, expresie a culturii si a unei civilizatii arhaice, demonstreaza, fara indoiala, perenitatea acestora pe meleagurile noastre.

Interesanta ar fi si analiza etnologica a textelor folclorice culese la Subcetate, ca fenomen cultural, observand experienta de viata evocata, legatura intre texte si contextele proprii acestei colectivitati: rituale, ceremoniale, artistice.