VARSTA CANONICA PENTRU INTRAREA IN MONAHISM - 40 Trul.
De vreme ce a se lipi de Dumnezeu, prin retragerea din zgomotele vietii,
este (un lucru) foarte mantuitor - se cuvine ca noi sa nu primim fara
ispitire si fara de vreme pe cei care isi aleg viata singuratica
(monastica), ci sa pazim si in privinta lor randuiala predanisita noua
de catre Parinti, asa ca (incat) atunci se cade a primi marturisirea
(votul) vietii celei dupa Dumnezeu, cand aceasta este deja statornica si
este facuta cu cunoastere si cu judecata, dupa implinirea mintii
(dezvoltarea deplina a ratiunii). Sa fie asadar cel ce voieste sa intre
sub jugul monahal nu mai mic decat de 10 ani - inaintestatatorul avand
si in privinta ispitirii acestuia sa-i sporeasca timpul pentru intrarea
(introducerea) si asezarea lui in viata monahala, daca socoteste
(apreciaza) ca este mai folositor aceluia. Caci cu toate ca Sfantul
Vasile cel Mare, in sfintele lui canoane (can. 18), glasuieste ca cea
care se aduce pe sine de bunavoie lui Dumnezeu si care imbratiseaza
fecioria, daca a implinit al saptesprezecelea an, sa se numere in ceata
(starea fecioarelor), totusi urmand noi pildei (randuielii) celei pentru
vaduve si pentru diaconite, am stabilit prin asemanare (analogie) zisul
an (varsta aratata) pentru cei ce si-au ales viata monahala. Caci este
scris de dumnezeiescul apostol (I Tim. 5, 9), vaduva la 60 de ani sa se
numere (aleaga) in Biserica, iar sfintele canoane nu predanisit ca
diaconita sa se diaconeasca (aseze) la 40 de ani, vazand ca Biserica a
devenit mai puternica prin harul dumnezeiesc, si ca merge inainte, apoi
si taria si randuiala credinciosilor in tinerea poruncilor dumnezeiesti.
Pricepand si noi desavarsit acest lucru, am oranduit dupa dreptate sa
inceapa nevointele cele dupa Dumnezeu degrab, sa-l insemnam cu
binecuvantarea harului ca printr-o oarecare pecete, si prin aceasta sa-l
indemnam pe el, ca sa nu fie prea nepasator, si sa nu zaboveasca, si
mai vartos sa-l impingem catre alegerea binelui, spre statornicirea
intr-insul.
