De vreme ce am aflat ca in unele Biserici se gasesc diaconi care au
dregatorii bisericesti si din aceasta pricina, unii dintre ei
purtandu-se cu ingamfare si cu samavolnicie (dupa bunul plac) - (facand
uz de aroganta si de independenta), sed inaintea presbiterilor, oranduim
(hotaram), ca diaconul, chiar daca s-ar gasi in vreo vrednicie (slujba,
demnitate), adica in orice fel de dregatorie bisericeasca, unul ca
acesta sa nu sada inaintea presbiterului, fara daca tinand locul fetei
(persoanei) patriarhului sau a mitropolitului sau (propriu), s-ar gasi
in alta cetate pentru vreo treaba (cauza) de capetenie, caci atunci i se
va da cinstea ca unuia ce tine locul aceluia. Iar daca va indrazni
cineva, purtandu-se cu (folosind) cutezanta tiranica (despotica), sa
savarseasca una ca aceasta, unul ca acela, coborandu-se din treapta sa
proprie, sa fie cel din urma dintre toti cei din starea in care se
numara el in Biserica sa, pentru ca potrivit invataturii ce se afla la
Sfantul Evanghelist Luca, asezata ca de insusi Domnul si Dumnezeul
nostru, Domnul nostru ne povatuieste sa nu ne bucuram de sederile in
frunte. Caci a spus celor chemati o pilda ca aceasta Cand esti chemat de
cineva la nunta, sa nu te asezi la locul cel mai de frunte, ca nu cumva
unul mai de cinste decat tine sa se afle poftit si el de acela, si
venind cel ce te-a chemat pe tine si pe el, sa-ti zica tie da-i locul
acestuia, si atunci sa incepi cu rusine sa iei (sa tii) locul cel mai
din urma. Ci cand esti chemat, asaza-te la locul cel mai de pe urma, ca
atunci cand ar veni cel ce te-a chemat, sa-ti zica tie prietene, urca-te
mai sus; atunci iti va fi tie cinste in fata tuturor celor ce sed
impreuna cu tine, pentru ca tot cel ce se inalta pe sine se va smeri,
iar cel ce se smereste pe sine se va inalta. (Lc. 14, 8-11). Acelasi
lucru sa se tina insa si in celelalte stari sfintite (trepte clericale),
pentru ca cunoastem ca decat vredniciile (demnitatile, dregatoriile)
cele lumesti sunt mai presus cele duhovnicesti.
