Atat de mult s-a instapanit uraciunea iubirii de arginti la carmuitorii
Bisericilor, asa ca si oarecare dintre barbatii care se numesc
evlaviosi, si dintre femei, uitand porunca Domnului, s-au amagit si fac
pentru aur primirile celor ce vin spre cinul preotesc si spre viata
singurateca (monahala). Si se intampla precum zice marele Vasile, ca
este de lepadat si intregul, al carui inceput este netrebnic, caci nu
este ingaduit a sluji lui Dumnezeu si lui mamona (Mt. 6, 24). Daca,
asadar, s-ar gasi cineva facand acest lucru, daca este episcop sau
egumen, sau oarecare din starea preoteasca, ori sa inceteze, ori sa se
cateriseasca, dupa canonul al 2-lea al Sfantului Sinod de la Calcedon.
Iar de ar fi egumena, sa se izgoneasca din manastire si sa fie predata
la o alta manastire spre ascultare. Asijderea si egumenul care nu are
hirotonie intru presbiter. Iar in privinta lucrurilor (bunurilor) celor
date de parinti copiilor drept zestre, sau a celor aduse din averea lor
(proprietatea lor), daca marturisesc cei ce le aduc ca acestea sunt
inchinate (afierosite, consacrate) lui Dumnezeu, am oranduit ca, ori de
ar ramane, ori de ar iesi, acelea sa ramana in manastire, dupa
fagaduinta aceluia (care le-a adus), afara daca n-ar fi vina
inaintestatatorului (egumenului, pentru iesirea din manastire a
aceluia).
