OSANDA PENTRU DESFRANARE CU SOACRA - 26 Ioan Ajunatoru
Acelorasi epitimii se va supune si cel ce iubeste nebuneste pe soacra
sa, nefiind despartit de sotia sa, potrivit legii, care zice ca Cele
intarite dintru inceput sa ramana neschimbate sub toate imprejurarile .
Dar Sfantul si dumnezeiescul Sinod de acum hotaraste ca cei ce savarsesc
un astfel de pacat sa ramana neimpartasiti sase ani, supunandu-se
canonului urmator sase luni sa se abtina cu totul la mancare de carnuri,
asistand totdeauna la sfintele slujbe ale bisericii, daca nu li se
intampla vreo boala sau alta nevoie inevitabila, cand vor sta afara de
biserica, plangand si rugand pe Dumnezeu sa le ierte nelegiuirea; nici
sa nu primeasca anafora, nici sa nu bea apa sfintita, daca nu cumva se
apropie timpul sfant al luminarii; si ridicand numai painea intru numele
Sfintei Treimi, sa o manance cu evlavie, drept arvuna a iubirii de
oameni a lui Dumnezeu; dar sa nu sarute cu indrazneala cu buzele
sfintele icoane, decat numai pedes-tralele lor cu toata frica. Dar in
intreg timpul celor sase ani sa faca zilnic 100 de metanii, afara de
sambata si duminica; iar in fiecare miercuri si vineri sa se bucure de
mancari uscate, abtinandu-se de la peste, si de la vin, si de la
untdelemn, si in curs de doi ani sa stea in biserica dupa cantaret si sa
asculte dumnezeiestile cantari, iar ceilalti trei ani si jumatate sa
stea laolalta cu credinciosii si impreuna sa se roage; si astfel dupa
sfarsitul celor sase ani sa se invredniceasca de impartasanie. insa
trebuie sa observe si acestea sa faca milostenie dupa putinta, mai ales
in mentionatele zile de post, adica miercurea si vinerea. Apoi sa
daruiasca saracilor toate cate le-a fost ingaduit sa manance mai inainte
de a se fi supus canonului, adresandu-se lor cu rugamintea ca sa se
roage pentru dansii; si sa trimita la biserica in fiecare saptamana o
liturghie, daca au mijloace; si sa se abtina de la minciuni si juraminte
cu care de multe ori este impreunata calcarea de juramant. Cazand insa
ei in boala de moarte, sa se invredniceasca de dumnezeiasca
impartasanie; dar intremandu-se sa revina iarasi in acea treapta a
pedepsei in care s-au gasit inainte de impartasania data lor din
necesitate; si sa-si zdrobeasca inima, cu lacrimi calde sa-si curateasca
dupa putinta cat mai mare pacatul greu al sufletului.
