MONAHII SE SUPUN JURISDICTIEI IERARHIEI BISERICESTI - 4 sin. IV ec.
Cei care cu adevarat si fara prihana (curati) petrec viata cea
singurateca (monahala) sa fie invredniciti de cinstea cuvenita. Dar
fiindca unii, folosind chipul monahal cu fatarnicie, tulbura bisericile
si treburile politice, pribegind cu nepasare prin cetati, ba purtandu-se
cu gandul sasi intemeieze lor si manastiri, s-a parut (sinodului) ca
nimeni si nicaieri sa nu zideasca sau sa ridice manastire sau casa de
ruga (biserica) fara invoirea episcopului cetatii. Iar cei care traiesc
viata monahala fie in vreo cetate, fie la tara, sa se supuna episcopului
si sa pazeasca linistea si sa petreaca numai in post si rugaciune,
ramanand neincetat in locurile in care au fost randuiti; sa nu tulbure
nici treburile (lucrurile) bisericesti, nici cele ale vietii obstesti
(lumesti), nici sa nu se amestece in ele parasindu-si manastirile lor,
fara numai daca ar fi randuiti de catre episcopul cetatii pentru vreo
trebuinta urgenta (arzatoare). Iar in manastiri sa nu se primeasca nici
un sclav (rob) pentru a se face monah fara invoirea stapanului sau. Iar
cel ce ar calca aceasta oranduire (hotarare) a noastra oranduim sa fie
afurisit (excomunicat), pentru ca sa nu se huleasca numele lui Dumnezeu.
Iar episcopul cetatii trebuie sa poarte grija trebuitoare manastirilor.
