Innoind si acest sfant canon, oranduim ca manastirile, odata sfintite
(consacrate) cu invoirea episcopului, sa ramana pentru totdeauna
manastiri, si bunurile (lucrurile, averile) care atarna (tin) de ele (le
apartin lor) sa se pastreze (pe seama) manastirii si sa nu se mai poata
face acelea locasuri lumesti, nici sa se dea acestea de catre cineva,
oamenilor (barbatilor) lumesti (mireni), ci chiar daca s-a si intamplat
acest lucru pana acum, oranduim ca in nici un chip sa nu aiba tarie (sa
nu se tie). Iar cei ce s-ar apuca (incumeta) de Ia canonul (oranduirea)
de fata (inainte) sa-l faca, sa fie supusi cercetarilor (pedepselor)
celor din canoane (prevazute in canoane).
