Cei ce jura ca nu primesc hirotonia, dupa ce au jurat, sa nu fie siliti
a-si calca juramantul. Caci, desi se pare cuiva ca este vreun canon care
iarta pe unii ca acestia, totusi din experienta am cunoscut ca cei
ce-si calca juramantul nu merg pe calea cea buna. Dar trebuie a se
cerceta si felul juramantului si cuvintele si dispozitia cu care s-au
jurat, si finetea adausurilor din cuvintele cu care s-a depus
juramantul; asa daca de nicaieri nu va primi nici o dezvinovatire pentru
dansii, apoi unii ca acestia trebuie a se abandona cu desavarsire. Dar
cazul in legatura cu Sevir, adica preshiterul cel hirotonisit de acesta,
ni se pare ca are oarecare dezvinovatire de acest fel, daca ti se pare
si tie; dispune ca tinutul acela ce este supus Mistici, la care a fost
randuit acel om, sa se supuna Masadelor; caci astfel nici acela,
neparasind locul destinat, nu-si va calca juramantul, si nici Loghin,
avand pe Chiriac la sine, nu va lasa parasita Biserica, si nici sufletul
sau nu-l va osandi prin neglijenta; iar noi ne vom arata ca nu facem
ceva impotriva canoanelor, partinind pe Chiriac, cel ce s-a jurat sa
ramana la Mindani, dar apoi a acceptat stramutarea; caci reintoarcerea
va fi pazirea juramantului; iar ceea ce a facut in urma ordinului nu i
se va socoti spre calcare de juramant, din cauza ca n-a tinut seama de
juramant, caci nici pentru timp scurt nu s-a departat de Mindani, ci a
ramas acolo intruna. Iar pe Sevir, care se dezvinovateste cu lipsa de
memorie, il vom ierta zicand ca cunoscatorul celor ascunse nu va trece
cu vederea ca Biserica sa sa fie pagubita de unul ca acesta, care de Ia
inceput a lucrat necanoniceste si a legat cu juramant impotriva
Evangheliei, si invata a se calca juramantul prin aceea ca s-a
stramutat, iar acum mintind prin aceea ca fataraste lipsa de memorie.
Deoarece insa nu suntem judecatori de inimi, ci judecam dupa cele ce le
auzim, sa lasam Domnului pedepsirea, iar noi il vom primi fara
deosebire, dand iertare prin uitare patimei omenesti.
