Deci sa nu primim a pieri impreuna cu unii ca acestia, ci, temandu-ne de
osanda cea grea si avand inaintea ochilor ziua cea infricosata a
rasplatirii Domnului, sa nu voim a pieri cu pacatele straine. Ca daca nu
ne-au invatat pe noi cele infricosate ale Domnului si nici bataile atat
de mari nu ne-au adus intru simtire, ca pentru faradelegea noastra ne-a
parasit Domnul si ne-a dat in mainile barbarilor si s-a dus robit la
vrajmasi poporul si s-a dat risipirii, pentru ca acestea le indrazneau
cei ce purtau numele lui Hristos, deoarece nu au cunoscut, nici nu au
priceput ca din cauza acestora a venit peste noi urgia lui Dumnezeu -,
ce cuvant comun este deci voua catre acestia? Ci suntem datori a fi lui
marturie si noaptea, si ziua, in public si indeosebi; dar sa nu primim a
fi dusi impreuna cu rautatile lor, ci mai vartos sa ne rugam ca sa-i
castigam pe ei si sa-i scoatem din cursa vicleanului; iar de nu vom
putea sa facem aceasta, sa ne sarguim a mantui macar sufletele noastre
de vesnica osanda 12 sin. I ec; 102 Trul.; 3, 84 Vasile cel Mare 3 Ioan
Ajunator ul PUTEREA DUHOVNICULUI. (DUHOVNICUL ESTE CHIVERNISITORU L
POCAINTEI DUPA CHIBZUINTA SA) loan Ajunatorul zice Eu socotesc ca celor
care judeca drept nu li se pare ca scurtarea de catre noi a timpului de
pocainta nu este o parere salvatoare, deoarece nici Parintele Vasile cel
Mare si nici cei ce mai vechi dumnezeiesti Parinti ai nostri nu au
stabilit pentru cei ce pacatuiesc vreo ajunare, sau priveghere, sau
numar de plecari de genunchi, fara numai indepartarea de la Sfanta
impartasanie. Noi am socotit ca in privinta celor care se pocaiesc cu
adevarat si cu sarguinta isi chinuiesc trupul cu disciplina aspra si cu
intelepciune isi schimba viata, contrabalansand rautatea anterioara dupa
masura infrangerii, sa masuram si scurtarea timpului de pocainta. De
pilda, daca cineva ar primi sa nu bea vin in anumite zile, am judeca
sa-l iertam si noi un an din epitimia hotarata de catre Parinti, pentru
greseala lui. Asijderea, daca ar fagadui retinerea de la carne pana la
un timp, am socotit sa-i taiem alt an, iar daca de la branza si de la
oua, sau peste, sau de la unt-delemn, si astfel pentru fiecare retinere
de acest fel sa-i iertam un an. Tot astfel sa procedam daca acela va voi
sa imblanzeasca pe Dumnezeu prin imbelsugatele plecari de genunchi; si
mai ales de va arata ravna si hotarare nestramutata pentru milostenie.
Iar daca cineva dupa pacatuire s-a dedat vietii de Dumnezeu iubitoare si
singuratice, am socotit ca este bine sa dobandeasca iertare inca si mai
scurta, ca prin acest fel de vietuire sa razbune in viitor patima
respectiva in cursul vietii.
