Mai apoi s-a hotarat sa se trimita scrisori catre fratii si impreuna
episcopii nostri si cu deosebire catre scaunul apostolesc, in care sade
pomenitul Anastasie, fratele nostru venerat si impreuna slujitor;
fiindca el stie ca Africa are mare nevoie ca pentru pacea si folosul
Bisericii, aceia dintre (lonatisti insisi care oarecand au fost clerici
si care dupa ce li s-ar indrepta intelegerea ar voi sa treaca la
unitatea ecumenica, sa se primeasca in demnitatile lor proprii, potrivit
hotararii fiecarui episcop ecumenic si dupa vointa celui ce carmuieste
in acel loc biserica, daca s-ar vedea ca aceasta corespunde pacii
crestinilor, dupa cum este clar ca si in vremile trecute asa s-a
procedat in privinta acelei dezbinari; ceea ce marturiseste prin pildele
din multe si aproape din toate bisericile Africii, in care a fost
odraslit acest fel de ratacire; nu pentru ca sa se desfiinteze ceea ce
s-a hotarat la sinodul care s-a tinut in partile cele de peste mare,
referitor la chestiunea aceasta, ci pentru ca aceea sa ramana in vigoare
in favorul celor ce voiesc astfel sa se intoarca la catoliceasca
Biserica, ca sa nu se faca nici o bucatire a unitatii din cauza
acestora. Prin cele ce insa este evident ca unitatea ecumenica in tot
chipul se indeplineste si se ajuta spre folosul invederat al sufletelor
fratesti din toate locurile, unde petrec, si cele hotarate la sinodul de
peste mare impotriva demnitatilor lor, sa nu-i impiedice aceia cata
vreme nici o persoana nu este exclusa de la mantuire; anume ca cei ce au
fost hirotoniti din partea donatistilor, daca ar voi sa se intoarca,
indreptandu-se la credinta ecumenica, acestia nu dupa sinodul de peste
mare, sa nu se primeasca in demnitatile lor, ci mai vartos sa se
primeasca, prin ceea ce se poarta grija de unitatea ecumenica.
