DESFRAUL CLERICILOR. (OSANDA DIACONULUI PENTRU DESFRANARE) - 3 Vasile cel Mare
Diaconul care a desfranat dupa ce a intrat in diaconie va fi lepadat de
la diaconie; dar fiind pus la locul mirenilor, nu se va opri de la
impartasire, caci fiinteaza un canon vechi, ca cei cazuti dintr-o
treapta sa se supuna numai acestui fel de pedeapsa, urmand precum
socotesc cei din vechime, acelei legi care zice Nu pedepsi de doua ori
aceeasi greseala (Naum 1, 9). Dar si pentru alta pricina, caci cei ce
sunt in tagma mireneasca, fiind scosi din locul credinciosilor, iarasi
se primesc la locul din care au cazut; iar diaconului ii ajunge o data
osanda caterisirii; deci fiindca nu i se mai da Iui diaconia, in aceasta
singura osanda sa consiste pedeapsa. Acestea insa sunt dupa cele
statornicite. Iar indeobste, adevarata vindecare este indepartarea de
pacat; drept aceea, cel ce pentru voluptatea trupului a lepadat harul,
acela prin sfaramarea trupului si prin infranarea cu toata supunerea
departandu-se de voluptatile carora a fost subjugat ne va da dovada
desavarsita a vindecarii lui. Deci pe amandoua trebuie sa le stim noi,
atat pe cea precizata prin lege, cat si pe cea dupa obicei; si in
privinta celor ce mi primesc legea cea mai inalta sa se urmeze dupa
chipul predanisit.