Deoarece apostolescul si dumnezeiescul canon supune caterisirii pe
iereii care se apuca sa bata pe credinciosii cei ce au pacatuit sau pe
necredinciosii cei ce au facut nedreptati, cei ce mestesugind slujesc
maniei lor si, falsificand asezamintele apostolicesti, au inteles sub
acei ierei numai pe cei ce bat cu mainile lor, desi nici canonul nu are
acest inteles, nici mintea sanatoasa nu admite a se intelege aceasta.
Dar cu adevarat zadarnic si foarte gresit lucru ar fi sa se cateriseasca
numai cel ce de trei ori sau de patru ori lovind ar bate cu mana sa,
dar sa ramana nepedepsit acela care, dandu-i-se voie ca prin porunca ce o
da sa bata, continua razbunarea brutal si pana la moarte. Pentru
aceasta, deoarece canonul opreste in general de a bate, si noi impreuna
asa hotaram. Caci preotul lui Dumnezeu trebuie sa povatuiasca pe cel ce
nu se supune legilor prin invataturi si sfaturi, cateodata insa si cu
certari bisericesti, dar sa nu se foloseasca de bice si lovituri asupra
trupurilor oamenilor, iar daca unii nicidecum nu s-ar supune si n-ar da
ascultare corectarii certarilor, nimeni nu opreste ca acestia sa se
intelepteasca prin acuzarea lor la dregatorii locului. Caci si canonul
al cincilea al sinodului de la Antiohia a canonisit ca cei ce baga in
Biserica galcevi si tulburari sa se indrepte prin mana cea dinafara.
