Tesaturile au contribuit in larga masura la crearea acelei atmosfere de fast cu care bizantinilor le-a placut sa se inconjure.
Texte, mozaicuri si fildesuri ne-au pastrat amintirea vesmintelor de lux, impodobite cu motive geometrice, flori, ghirlande de frunze, animale reale sau fantastice, peisaje cu paduri sau cu stanci, chiar si scene figurative ca inchinarea magilor pe hlamida de purpura a Teodorei la San Vitale de la Ravenna. Asterius, episcop din Amasia la sfarsitul veacului al IV-lea, ne spune ca oamenii bogati din epoca sa, spre a-si arata cucernicia, comandau reprezentarea pe vesmintele lor a diferitelor minuni infaptuite de Hristos, dar el dezaproba acest obicei, care dadea purtatorilor unor asemenea costume infatisarea unor "ziduri pictate ambulante" si ii expunea batjocurii copiilor de pe strada. Theodoret, episcop din Cyr (Siria de nord, 393-457), ne vorbeste despre toga unui senator pe care fusese tesut intregul ciclu al vietii lui Hristos. Alteori stofele erau decorate cu subiecte profane, indeosebi scene de vanatoare sau curse in hipodrom. Iustinian pusese sa i se brodeze cu fir de aur, pe un vesmant de purpura presarat cu pietre nestemate, episoadele victoriei sale asupra vandalului Gelimer.
Tesaturile slujeau de asemenea la impodobirea palatelor si a bisericilor, unde erau agatate pe pereti, intre coloane sau in ancadramentul usilor. Sub forma unor valuri si fete de masa ele acopereau vasele liturgice si masa altarului. Pavel Silentiarul a descris in amanuntime draperiile care atarnau intre coloanele baldachinului de argint de deasupra altarului Sfintei Sofia de la Constantinopol. Pe una dintre ele, sub trei arcade de aur, se afla Hristos, in tunica de purpura si mantie de aur, facand gestul binecuvantarii cu mana dreapta si tinand in mana stanga Evanghelia, intre apostolii Petru si Pavel, invesmantati in alb. In afara de minunile lui Hristos, pe chenar mai erau redate bolnitele si bisericile intemeiate de Iustinian si de Teodora. Pe doua alte draperii, imparatul si imparateasa fusesera infatisati, pe una, in picioare de o parte si de alta a Fecioarei, pe cealalta, inclinandu-se dinaintea lui Hristos care ii binecuvanta.
Spre a raspunde cererilor, considerabile ca numar, numeroase ateliere de textile lucrau la Constantinopol si in provinciile Imperiului. Cele din Egipt si din Siria, cu deosebire la Alexandria si la Antiohia, luasera un mare avant in epoca imperiala romana. Inca din primii ani ai Romei Noi, Constantin s-a preocupat sa fondeze aici tesatorii, pe care le-a protejat printr-un edict din 333. Aceste ateliere s-au dezvoltat in imprejurimile, mai apropiate sau mai indepartate, ale capitalei. Se cunosc unele pana si in Heracleea din Tracia (vechea cetate Perinthe, rebotezata de Diocletian, actualmente Eregli), si chiar pe celalalt tarm al Propontidei, la Cyzic. Anumite manufacturi erau imperiale; altele, particulare. Manufacturile imperiale aveau monopolul stofelor vopsite cu purpura adevarata si brosate cu aur, care erau rezervate imparatului. Dar ele fabricau si celelalte tesaturi pretioase de care aveau nevoie curtea si armata.
Se prelucra lana si inul, materii cunoscute de multa vreme in bazinul mediteranean, ca si matasea, introdusa mai recent. Matasurile care, din timpuri imemorabile, erau fabricate in China, incepura sa fie importate in Persia sub ahemenizi, in Siria si in Egipt in cursul epocii elenistice, la Roma spre sfarsitul Republicii. Drumul pe care caravanele transportau aceste pretioase bucati de matase porneau din Xinjangfu (Metropola Matasii) si ajungeau la Antiohia (An-du, in textele chineze), traversand, cu variante in itinerarii, Pamirul, oazele din Sogdiana si Persia. Acest traseu, care dura peste opt luni si in care se plateau numeroase taxe de vama, sporea pretul, si asa ridicat, al matasurilor brodate.
Astfel, inca din veacul al II e.n., daca judecam dupa descoperirile de la Palmyra, atelierele siriene au inceput sa lucreze singure firele de matase bruta (borangic) care le soseau din China. La inceput atelierele din Egipt, mai apoi cele de la Constantinopol au imitat acest exemplu. Dar, in ce priveste aprovizionarea sa, Bizantul ramanea tributar Persiei, care controla importurile nu numai pe uscat, ci si pe mare, datorita pozitiei privilegiate pe care o ocupa in Ceylon, de unde imbarca baloturile de matase pentru porturile din golful Persic. Astfel razboaiele care au dezbinat cele doua state au avut repercusiuni dintre cele mai neplacute asupra aprovizionarii atelierelor bizantine, Iustinian incerca sa se elibereze de aceasta servitute.
Prin anii 552-554, doi calugari, apartinind poate sectei nestorienilor, care fusese bine primita in China, adusera din Khotan la Constantinopol oua de viermi de matase pe care le ascunsesera in toiegele lor. Dar oricat de prolifici sunt acesti viermi, productia de materie prima n-a ajuns sa acopere toate cerintele. Iata de ce Iustin al II-lea (565-578) a ocolit Persia pe la nord, recurgand la mijlocirea turcilor occidentali, sta-pani peste Transoxiana si avand ei insisi relatii comerciale cu China. Piedicile intmpinate in aprovizionare au adus dupa ele un control sever, efectuat de puterea imperiala, asupra distribuirii firelor, fabricatiei, vanzarii si exportarii matasurilor. Unele dintre acestea erau rezervate imparatului si membrilor aristocratiei.
Tesaturile constituiau daruri de pret pentru principii straini si pentru papi, a caror bunavointa imparatii doreau sa o cistige. Liber Pontificalis a pastrat mentiunea multor stofe bogate venite de la Constantinopol, din Egipt, sau din Siria. Calatorilor le placea sa ia cu ei asemenea somptuoase amintiri, adesea dejucand supravegherea punctelor de vama de la granite. Consideratia deosebita fata de relicvele trimise in Occident se manifesta prin invelirea lor in tesaturi scumpe. Si prelatii din Galia merovingiana se bucurau cand puteau agata tesaturi orientale intre coloanele din bisericile lor, imitind astfel obiceiurile din lumea bizantina. Stofele calatoreau chiar si inlauntrul Imperiului. Si acest lucru face ca de multe ori incercarile de a determina locul fabricarii lor sa ramana nesigure.
Tesaturi gasite in Egipt
Din pricina climei secetoase si a naturii nisipoase a solului, Egiptul este provincia unde s-au pastrat pana astazi cele mai multe tesaturi. Dar nu trebuie sa credem ca toate cele care au fost gasite aici au fost realizate pe valea Nilului. Unele veneau de la Constantinopol. Regretatul A.J.B. Wace a publicat o perdea de tapiserie gasita in Egipt, care poarta marca atelierului de la Heracleea, din Tracia. Lotul de tasaturi calificate drept copte este adeseori umflat in chip exagerat. Majoritatea tesaturilor gasite in Egipt au fost descoperite la Akhman (antica Panopolis) si la Antinoe.
Ca si in sculptura contemporana a coptilor, motivele de origine pagana, care se bucurasera de trecere la Alexandria, s-au mentinut in numar destul de mare: subiecte dionysiace, episoade din legenda Afroditei, povestea Fedrei si a lui Hippolit, judecata lui Paris, Orfeu printre animale, muncile lui Hercule, Amorasi, scene pastorale, Nereide, adesea calarind monstri marini. Aceste tapiserii au fost executate cu lana, in punct de "goblen", pe o urzeala cel mai adesea de in, uneori de lana. La inceput, in secolele al IV-lea si al V-lea, stilul viu si sprinten nu isi reneaga ascendentele elenistice si lasa locul cuvenit expresiei pitoresti a unei cochetarii feminine, care nu este lipsita de senzualitate. Si gustul pentru policromia bogata, caracteristic picturii murale de la Alexandria, supravietuieste in stralucirea coloritului care scoate in evidenta nuante delicate de albastru, verde, roz, galben si cafeniu, pe un fond rosu destul de aprins.
In cursul veacului al V-lea si mai mult inca in al VI-lea, stilizarea intepeneste formele si le da accente mai viguroase - s-ar zice chiar voit mai virile - foarte indepartate de eleganta usor superficiala a fazei precedente. Contururile sunt mai net accentuate cu linii de culoare inchisa. Personajele devin mai indesate. Degradeurile subtile sunt inlocuite cu tonuri plate, puse in valoare prin opozitia tonurilor complementare, adeseori pe un fond galbui sau ocru deschis. Tot atunci au sporit subiectele crestine tratate pe stofe: jertfa lui Avraam, Adam si Eva (adesea destul de asemanatori cu Apollo si Daphne), Daniel in groapa leilor, scene din povestea lui Iosif, Nasterea lui lisus, inchinarea magilor, Hristos in mijlocul apostolilor, busturile unor sfinti.
Portretul unui sfant militar, desigur Teodor, de la Fogg Art Museum, are trasaturi atat de regulate si o expresie de spiritualitate atat de idealizata incat cercetatorii s-au intrebat daca nu ar fi mai nimerit sa-l atribuie unui atelier de la Constantinopol decat unuia din Egipt.
La sfarsitul veacului al VI-lea si in al VII-lea, stilizarea din faza precedenta, pierzandu-si rigoarea, a degenerat in forme destul de grosolan desenate si cateodata chiar greu de descifrat. Printre temele destul de frecvent tratate o intalnim pe aceea a sfantului calaret care ocupa un loc deosebit in evlavia coptilor, asa cum ne arata si numeroase reprezentari ale lui in pictura si in sculptura. Productia stofelor copte s-a prelungit in Egipt dupa cucerirea araba, pana in secolul al XII-lea.
Aparitia unui stil nou
In atelierele de la Constantinopol, fara indoiala si in cele din Siria si poate chiar din Egipt, pe calea imitatiei au fost lucrate tesaturi ce dovedesc o incomparabil mai mare splendoare decorativa, dar din care ni s-a pastrat, din nefericire, un numar mult mai redus de exemplare decat din acele precedente. Aceasta se datoreste faptului ca ele trebuiau sa raspunda nu gusturilor unei clientele provinciale, ci acelora ale curtii si ale inaltilor dregatori ai statului si ai bisericii. Arta careia ii apartin nu mai urmeaza traditia pitoreasca, alexandrina, ci a iconografiei imperiale romane, sau chiar a stofelor sasanide. Intr-adevar, nu exista domeniu in care Iranul sa fi influentat mai profund Bizantul decat acela al tesaturilor: uneori chiar nu se mai stie caruia din cele doua imperii i se poate atribui o piesa sau alta. Dealtfel asistam aici la o ciudata intorsatura a lucrurilor. in veacul al III-lea din era noastra, productia atelierelor persane nu se diferentia inca prin nici o trasatura cu deosebire remarcabila.
Dar Sapur al II-lea (309-379), dupa victoriile sale in Siria, a luat ca prizonieri mesteri tesatori pe care i-a stabilit in mai multe centre din Susiana. in veacul al V-lea, tesaturile iraniene incepusera sa fie foarte apreciate in tarile straine. Si la inceputul veacului al VII-lea a venit randul lui Heraclius, dupa victoria sa asupra lui Chosroe al II-lea, in 624, sa aduca la Constantinopol tesatori sasanizi. Bizantul a imprumutat de la persi decorul de medalioane, sau de "roate", unite prin ornamente impletite si incadrand vietuitoare - oameni, patrupede, pasari - asezate fata in fata, sau spate in spate, dupa formula antitetica indragita in Orient. Adesea, intre aceste figuri, se inalta "arborele vietii ". in aceasta maniera a fost tratata tema vanatorii: dupa un obicei al popoarelor iraniene si al celor Inrudite (ca scitii), doi calareti se intorc spre a-si slobozi sagetile in animalele care au fost reprezentate dedesubtul lor.
In interiorul acestor medalioane se introduc subiecte specific bizantine. Dar specialistii sunt dezorientati in ce priveste data fabricarii tesaturilor astfel decorate. Ei sovaie intre secolele al Vl-lea si al VIII-lea pentru piesa de matase gasita in mormantul lui Carol cel Mare, ale carei fragmente sunt impartite intre Aachen si muzeul Cluny. Dupa o schema iconografica luata din reprezentarile triumfurilor lui Alexandru si Dionysos, conducatorul de care invingator este infatisat in picioare in cvadriga sa intre doi servitori ai circului, tinand fiecare un bici, care se pregatesc sa-i puna cununa pe cap. In partea de jos, doi slujbasi azvarla bani intr-un recipient. Sensul efectelor decorative generate de simetrie o ia aici inainte realismului: aceasta se vede bine in stilizarea savanta care comanda dispunerea cailor si in felul in care rotile au fost deplasate pana la marginea medalionului, la extremitatile diametrului orizontal desenat de osie. Tapii afrontati de o parte si de alta a unei palmete, in colturi, provin din tesaturile sasanide.
Alteori, inlauntrul unor medalioane, se introduc subiecte religioase. Muzeul Vaticanului poseda o celebra tesatura de matase, pe care s-au infatisat Bunavestire si Nasterea. Ea a fost localizata cand in Egipt, cand in Siria, dar simtul maretiei care prezideaza compozitiile si inrudirea lor cu unele miniaturi permit sa ne gandim in cazul de fata mai degraba la un atelier de la Constantinopol. Data este de asemenea indoielnica, unii savanti pronuntindu-se pentru secolul al VI-lea, altii pentru al VII-lea sau al VIII-lea.
