Pictura, si mai ales pictura in mozaic, a fost unul dintre elementele prin care Bizantul si-a exercitat fascinatia asupra lumii inconjuratoare. Atunci cand, in anul 961, califul omeiad de la Cordoba, el-Hakam al II-lea, a poruncit sa se mareasca moscheea din acest oras, el a obtinut de la Roman al II-lea trimiterea unor artisti constan-tinopolitani care au decorat cupolele, precum si ancadramentul mihrabului si al usilor care il flancheaza, cu mozaicuri pe fond de aur purtand vrejuri, flori si copaci.
Convertirea la crestinismul bizantin a adus dupa sine adoptarea sistemului sau de pictura religioasa. Cand Vladimir a ridicat biserica Dijmei la Kiev, intre anii 989 si 996, el a pus sa fie impodobita, dupa marturia analelor, de catre artisti " veniti de pe pamantul grec ". Din mozaicurile si frescele datorate acestor pictori nu au mai ramas decat rare fragmente de un stil sever, in maniera aceluia care era la moda sub domnia lui Vasile al II-lea.
