Planurile bazilicale au ramas prin traditie consacrate pentru mitropolii. Un asemenea plan a fost ales de eruditul arhiepiscop al Lacedemoniei, Nichifor Moscopoulos, pentru construirea, in 1291, a catedralei de la Mistra, unde fusese transferat sediul arhiepiscopiei din Sparta. Asa cum se cuvenea intr-un oras care era resedinta strategilor, biserica a fost dedicata unui sfant militar, Dumitru. Era o bazilica cu trei nave si cu acoperisul pe sarpanta. Partile ridicate de Nichifor pastreaza trasaturile proprii scolii grecesti: paramente celulare, abside cu trei laturi fara nise.
La Trapezunt, catedrala ridicata fara indoiala de catre Alexis I Comnen (1204-1222), avea aspectul unei bazilici cu trei nave, deasupra careia, in centru, se ridica o cupola. Dar, in capitala acestui tanar imperiu, edificiul a fost prevazut cu tribune de unde principii puteau asista la slujbele religioase. Biserica avea hramul Sfintei Fecioare si, datorita aramei aurite cu care se invelise cupola, capata epitetul de Chrysokephalos (cu crestetul de aur). Dupa o formula intilnita adesea la Trapezunt, ea era precedata, la nord, de un portic cu bolti in leagan si avea o absida 199 cu cinci laturi de un tip cunoscut de multa vreme in inima Asiei Mici si atestat in Georgia din imediata vecinatate.
Invatatul egumen Pahomie a ales tot planul bazilical cu trei nave, care inlesnea circulatia credinciosilor in edificiu, pentru biserica manastirii Panaghia Hodighitria pe care a zidit-o in cartierul Brontochion din Mistra inainte de anii 1314-1315 si chiar, dupa cat se pare, inainte de 1311 - 1312. Aceasta biserica a fost inaltata fara indoiala in urma numirii tanarului principe Manuel Cantacuzino, in 1308, ca guvernator permanent al Peloponesului.
Edificiul a fost prevazut cu tribune de unde reprezentantul imparatului putea asista la slujbe, dupa vechiul obicei al curtii de la Constantinpol. Acest etaj de tribune, cu cele patru bolti in leagan care suporta impingerile cupolei, capata forma traditionala a unei biserici in cruce greaca inscrisa. Biserica reia astfel, sub aspecte proprii veacului al XIV-lea, formula care fusese prefigurata cu vreo sase sute de ani mai inainte in Sfanta Irina de la Constantmopol. Dealtfel totul, incepand cu numele sau, leaga biserica Hodighitria de la Mistra de capitala Imperiului si mesterii de aici au rupt in chip deliberat cu practicile scolii grecesti de care se mai legau inca Mitropolia si biserica Sfintilor Teodori.
La Hodighitria, ca si in numeroase biserici de la Constantmopol, cupola centrala este inconjurata de patru cupole de unghi si de o a sasea cupola deasupra pronaosului. Spatiile dintre bratele crucii, la etaj, sunt acoperite de calote, dupa moda constantinopolitana, si nu de bolti in leagan, dupa cum se obisnuia in Grecia. De la Constantinopol provin si planul absidei centrale cu sapte laturi si intreg aspectul partii terminale de la est, facuta dintr-un blocaj strabatut de straturi de caramida si decorata cu arcade. Aceasta cautare de efecte pitoresti, care provine dintr-un soi de impresionism arhitectural, dupa frumoasa formulare a lui G. Millet, contrasteaza cu severitatea paramentelor celulare indragite de scoala elenica. insasi clopotnita este desigur, in ultima analiza, o mostenire de la Occidentul latin, primita insa prin intermediul Constantinopolului, unde cruciatii construisera una asemanatoare in secolul al XlII-lea la Sfanta Sofia, dinaintea usii centrale a pronaosului. Tot de la Constantinopol fusese imprumutata si ideea porticurilor care incingeau biserica la sud, la vest si la nord, aceasta ultima latura oferind o minunata perspectiva spre valea riului Eurotas.
In interiorul edificiului, partea de jos a zidurilor fusese acoperita cu placi de marmura, dupa modelul marilor sanctuare din capitala, pe cand mesterii care ridicasera Mitropolia se multumisera doar sa imite aceste placaje prin zugraveli. Vom vedea de asemenea ca o buna parte din frescele bisericii Hodighitria, daca nu chiar toate, isi trag obirsia de la Constantinopol. Aceasta biserica este o reala marturie a scolii constantinopolitane, transplantata in coasta Taygetului.
Acest tip, care imbina o bazilica la parter cu un plan in forma de cruce prevazut cu cinci cupole la etajul tribunelor, a fost reluat adau-gindu-i-se o clopotnita si porticuri la vest si la nord, pe laturile care dadeau spre vale, la biserica manastirii Pantanassa, construita in jurul anului 1420 sub domnia despotului Teodor al II-lea Paleolog de catre primul sau sfetnic, Ioan Frangopoulos, care intelegea sa aduca astfel multumiri Fecioarei pentru binefacerile cu care socotea ca il coplesise.
La exterior, biserica impleteste severul parament celular al scolii grecesti, care se mentine in partile principale, cu gustul modulatiei mai subtile venit de la Constantinopol: partea terminala de la est, cu absida centrala avand sapte laturi si cu absidiole avand sase laturi, este decorata cu doua etaje de ferestre inconjurate de arcuri ce se sprijina pe coloane. Arcadele din partea de jos sunt lanceolate in maniera gotica. intre cele doua etaje se desfasoara o zona de decor in relief cu arcaturi rasturnate, care se termina in palmete.
Clopotnita, la intersectia porticurilor de nord si de vest, ne aminteste de monumentele din Franta prin arcadele sale frante, prin acei oculi cu deschideri treflate si prin turnuletele asezate in cele patru unghiuri. Frescele bisericii vadesc acelasi eclectism in folosirea traditiilor care se constituisera la Mistra.
Faptul ca tribunele amenajate la Hodighitria si la Pantanassa nu au insemnat o simpla intoarcere de ordin estetic sau constructiv la o norma arhitecturala a trecutului, ci au raspuns unei necesitati a vietii despotatului ne este confirmat prin faptul ca, in prima jumatate a veacului al XV-lea, arhiepiscopul Matei a pus sa se transforme intr-un etaj de tribune, cu plan in cruce greaca inscrisa, partile inalte ale Mitropoliei ridicate in 1291 de catre Nichifor Moscopoulos.
