Planurile centrale apartinand traditiei paleocrestine nu au fost cu totul abandonate. Cand tarul bulgar Simeon (893-927) a poruncit sa se zideasca in noua sa capitala, Preslav, "Biserica Aurita", i s-a dat forma unei rotonde, cu zidurile scobite in interior de firide, avand in fata un pronaos cu coloane si un atrium cu porticuri, fara indoiala dupa modelul rotondelor ridicate la Constantinopol de Iustinian: dorinta sa nu era oare de a rivaliza cu capitala Imperiului si de a conferi tanarului sau stat aparentele unei vechi puteri, demne de a ravni la hegemonia asupra lumii ?
Planul triconc fusese adoptat de imparatul Teofil pentru o biserica pe care o zidise la intrarea palatului sau din Bryas si de asemenea pentru o sala de festivitati din Marele Palat. Sfintii Climent si Naum, care i-au crestinat pe slavi, par sa il fi raspandit la Ohrid si in imprejurimi: s-au gasit ruinele unor biserici de acest tip chiar la Ohrid, sub moscheea sultanului Mahomet (biserica Sfantul Pantelimon), si pe malul lacului, la Gorica, si sub biserica Sfantul Naum. Se poate face o apropiere intre acestea si biserica triconca Panaghia Kubelidiki de la Kastoria, din secolul al XI-lea, construita cu zidaria caracteristica a acestui oras.
Planul tetraconc este atestat in Macedonia la Veljusa (ruinele unei biserici construite in 1080) si in Serbia la Zanjevac. Aspectul sau este mai savant si mai rafinat in biserica manastirii Peris-terai, intemeiata la est de Salonic in 870-871: fiecare conca este la randul sau trilobata.
Astfel, bizantinii, mai ales in provincii, si tinerele natiuni slave, care adoptasera religia lor, continuara sa practice, improspatandu-le in acelasi timp detaliile, formele unui trecut pentru care oamenii resimteau o vie admiratie.
