Pictura devenise un element atat de fundamental al vietii bizantinilor, incat imparatii nu puteau sa nu recurga la ea spre a glorifica inaltele fapte din domnia lor si spre a proslavi propria lor maiestate in acelasi chip in care era celebrata in biserici slava lui Dumnezeu. Toate aceste opere, care ne-ar fi adus pretioase indicatii asupra iconografiei si stilului practicate la curte, au disparut din nefericire. Numai textele ne-au pastrat amintirea lor.
In edificiul Ghalke din Marele Palat, pe care il reconstruise dupa incendiul din 532, Iustinian a poruncit sa se infatiseze in mozaic campaniile victorioase ale armatelor sale in Africa si in Italia si intoarcerea triumfala la Constantinopol a lui Belizarie, care conducea cortegiul regilor invinsi si al carelor purtand prazile luate pana in fata imparatului si a Teodorei, inconjurati de senatori. Acestia, ne spune Procopius, "se bucurau de fala stapanului si i se inchinau ca unui Dumnezeu ". In 587, un sir de fresce redand viata imparatului Mauriciu (582-602), din copilarie pana la suirea sa pe tron, a fost pictat pe zidurile porticurilor numite Garianos, in palatul Blacherne. In sfarsit, episoade din viata lui Heraclius (610- 641) si a fiului sau Constantin figurau in palatul Sophiae, unde locuise inainte de urcarea sa pe tron. Aceasta pictura istorica a contribuit la mentinerea in Bizant a gustului pentru o arta narativa si pitoreasca.
