Pictura profana continua sa trateze marile teme traditionale din repertoriul sau, care erau menite sa preaslaveasca sub feluritele sale aspecte majestatea si puterea basileului, sau pur si simplu sa alcatuiasca un cadru agreabil ochilor sai. Ispravile razboinice sau cinegetice ale imparatului constituiau subiectele favorite. De asemenea el putea fi reprezentat in toata maretia lui, inconjurat de membrii familiei imperiale. Scenele din hipodrom aminteau spectacolele familiare unde imparatul aparea in toata puterea sa de " vesnic invingator ". In sfarsit, peisajele raspundeau nevoii de destindere si de evaziune.
In palatul Kenurghion, construit de Vasile I, partile superioare ale salii festive cu plan bazilical erau decorate cu mozaicuri pe fond de aur, in care imparatul primea ca omagiu din partea generalilor sai orasele pe care armatele sale le cucerisera. Pe tavan se desfasurau campaniile sale victorioase, insotite de trofee. Tinand seama de deosebirile inerente de tehnica, stilul acestor mozaicuri se inrudea fara indoiala cu acela al scenelor de batalie din miniaturile care impodobesc culegerea de omilii ale Sfantului Grigore din Nazianz, executate tot pentru Vasile I si pastrate in Biblioteca nationala de la Paris. Intr-o incapere invecinata, deasupra a doua zone de flori, imparatul si sotia sa, Evdochia, tronand in vesmintele lor de ceremonie si inconjurati de copiii lor care tineau in mana carti sfinte, erau infatisati ridicand mana in semn de adorare catre marea cruce de aur care impodobea tavanul: o idee despre aceste mozaicuri ne putem face din portretele lui Vasile si ale membrilor familiei sale, pastrate in aceeasi culegere a predicilor sfantului Grigore din Nazianz.
Manuel Comnenul a poruncit sa se reprezinte in Palatul Blachernelor nu numai "faptele sale eroice si tot ceea ce facuse pentru binele romanilor", dupa cum se exprima Nicetas Choniata, ci si "razboaiele din Antichitate". In Marele Palat, mozaicurile aratau orasele pe care el le recucerise de la turcii seldgiucizi.
Gustul pentru pictura istorica se pare ca era atat de viu incat unul dintre ministrii lui Manuel, nepotul sau Alexe, a pus sa se ilustreze pe peretii palatului sau " vitejiile sultanului din Iconium ", lucru care nu a fost deloc apreciat de contemporanii sai.
Frescele din Sfantul Dumitru de la Salonic ne-au pastrat doua marturii despre pictura istorica profana. Una infatiseaza masacrarea populatiei refugiate in biserica; cealalta aminteste intrarea in orasul cuprins de flacari a unui imparat aureolat. Dupa parerea d-lui Sotiriou, evenimentele reprezentate ar fi cele care au insotit jefuirea orasului Salonic de catre arabi, in 904, si imparatul calare ar fi Leon al VI-lea cel Intelept (886-912).
Pictura profana s-a raspandit in Bulgaria, in Rusia, in Sicilia. Cateva exemplare s-au pastrat la Palermo, in camera numita a lui Roger (Ruggero) al II-lea, in realitate amenajata la sfarsitul domniei lui Wilhelm I, prin anii 1160, si in palatul La Zisa (la inceputul domniei lui Wilhelm al II-lea). Ele reprezinta, in peisaje cu arbori, animale si vanatori afrontati heraldic.
Stilizarea foarte accentuata ne aminteste mai degraba de arta arabilor decat de aceea a bizantinilor, dar se stie ca arta profana este tocmai unul dintre domeniile in care s-au produs cele mai multe imprumuturi intre cele doua civilizatii.
