Pictura religioasa de inspiratie bizantina si-a facut aparitia in Tarile Romane in veacul al XIV-lea. Influentele Constantinopolului si ale Trapezuntului se incruciseaza aici cu cele din tarile invecinate: Macedonia, Serbia, Bulgaria si Rusia. Este firesc sa admitem ca primele monumente au fost decorate mai cu seama de zugravi de origine greaca. Cel mai vechi ansamblu si totodata unul dintre cele mai importante il reprezinta frescele care au fost executate dupa mijlocul veacului al XIV-lea pe peretii bisericii domnesti Sfantul Nicolae de la Curtea de Arges, inaltata in jurul anilor 1350. Lucrarile de curatire intreprinse de Comisia monumentelor istorice din Romania au permis sa se vada ca, din punctul de vedere al stilului si al iconografiei, ele nu se inrudesc numai cu acelea de la Kariye Djami, din care isi trag obarsia, ci si cu frescele bisericilor lui Miliutin, indeosebi cele de la Nagoricno si Grasanica. O buna parte a inscriptiilor sunt in limba greaca, pe cand mai tarziu in Tarile Romane se va folosi numai slavona ca limba bisericeasca. Din aceasta se poate deduce ca cel putin unii dintre pictori, daca nu toti cei care colaborasera la executarea acestui vast ansamblu, erau greci.
Frescele de la Curtea de Arges ne apar aproape ca o suma a subiectelor tratate si a curentelor la moda in pictura bizantina pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Scenele cu personaje zvelte, elegante, insufletite de miscari vioaie stau in vecinatatea altora apartinind unei maniere mai populare si mai realiste, dar toate poarca pecetea unei profunde umanitati.
Frescele (din pronaosul) de la Cozia, realizate in anii de dupa 1386, vadesc aceeasi tendinta catre misticismul rafinat ca si acelea apartinind scolii din valea Moravei.
