Favoarea de care se bucura pe atunci mozaicul in nordul Adriaticei ne este iarasi atestata de Fecioara din absida bisericii San Donato de la Murano, la inceputul secolului al XIII-lea, cu o executie mai stangace decat aceea de la Torcello si de decorul absidelor din catedrala de la Trieste: la nord, in capela Sfantului Sacrament, Fecioara, tinand Pruncul, troneaza intre arhanghelii Mihail si Gavriil deasupra unei frize in care se aliniaza apostolii. La sud, Hristos striveste aspida si vasiliscul, intre sfantul Just si sfantul Servolo, dupa o veche tema iconografica practicata la Ravenna.
Italia meridionala
In Italia meridionala, pe care recucerirea bizantina o redase elenismului, calugarii basilieni instalati in mare numar au decorat cu fresce, avand adeseori un aspect destul de rustic, peretii capelelor de sihastri pe care le sapau in stancile de tuf. Dupa marturia inscriptiilor, aceste picturi se insiruie din al X-lea pana in al XV-lea secol. Pe bolta absidei se afla de obicei Hristos tronind, uneori Deisis, Fecioara cu Pruncul, sau Impartasania apostolilor. Peretii laterali sunt acoperiti cu foarte numeroase figuri de sfinti si scene din Evanghelie, inrudirea acestor fresce cu acelea din Cappadocia tine mai cu seama de faptul ca, intr-o parte ca si in cealalta, este vorba de adaptarea la pictura rupestra a unor modele asemanatoare, de catre paturile monastice de origine populara. Dar intre unele si celelalte exista deosebiri care ingaduie sa se presupuna ca analogiile lor nu se explica prin relatii directe.
In locul frizelor continui, foarte indragite in Cappadocia pana la mijlocul secolului al XI-lea, in Italia meridionala apar compartimente izolate. Aici s-au omis scenele pur istorice din viata lui Iisus in favoarea episoadelor teofanice si, in sfarsit, figurile sfintilor au capatat o mai mare insemnatate. Este o arta de o inspiratie mai limitata si mai putin net bizantina decat aceea din Cappadocia. Pana in cursul secolului al XII-lea coloritul a ramas destul de sters, devenind mai apoi viu si luminos.
