Pictura bizantina s-a raspandit in rasarit pana in Georgia. Importantul ansamblu de fresce de la Ateni a fost datat de anumiti savanti la inceputul secolului al X-lea (mai precis in 904-906) si de altii, dupa parerea mea mai aproape de adevar, in timpul domniei regelui Giorgi al II-lea (1072-1089). Ele ar fi deci aproape contemporane cu mozaicurile de la Daphni.
Fara a atinge totdeauna eleganta rafinata a acestora din urma, ele dovedesc totusi o mare suplete in executie si o noblete a stilului care indreptatesc referinta. Ele nu mai pastreaza nimic din rigiditatea si severitatea care se mai intilneau inca in anul 1040. Ciclul Copilariei Fecioarei se desfasoara in conca de sud a bisericii, ceea ce nu trebuie sa ne mire intr-o tara in care cultul Mariei a fost la mare cinste si unde episoadele din viata ei au ocupat un loc destul de insemnat in literatura. Caracterul conservator al iconografiei se remarca in mentinerea in insasi conca absidei a Maicii Domnului in picioare, prezentand Pruncul si flancata de arhanghelii Mihail si Gavriil, dupa o formula atestata in Cipru in secolul al VII-lea.
Mai semnalam in acelasi sens prezenta unei cruci in cupola, ceea ce i-a determinat pe pictori sa transfere Pantocratorul in bolta altarului. Acestui tip i-a ramas credincios si mozaicarul care a decorat absida de la Ghelat (intre anii 1125 si 1130), ale carei figuri, inrudite cu acelea de la Cefalu, au totusi o anume frumusete sumbra care le este proprie.
