In pictura, ca si in arhitectura, Novgorodul a fost un centru de arta originala, care a stiut sa dea modelelor venite mai mult sau mai putin direct din Imperiul bizantin o nota proprie. In secolul al XI-lea, ciudatul portret al sfintei Elena, aflat in capela martirilor din Sfanta Sofia, impune comparatia cu figura imparatesei Zoe din Sfanta Sofia de la Constantinopol prin cele doua mari pete trandafirii de pe pometi, coroana si vesmintele batute in pietre pretioase si portul capului insusi, care par imprumutate de la vreun model constantinopolitan. Factura este insa foarte personala: figura este mai degraba desenata decat pictata. Mai mult inca decat la exteriorul edificiilor, pictorii de la Novgorod au dat intaietate liniei fata de volum.
Gustul pentru expresia grafica avea sa impinga la paroxism tendintele spre linearism care au insufletit arta bizantina din a doua jumatate a secolului al XII-lea si ale carei exemple le-am intalnit din Macedonia si pana in insula Cipru. Alungirea figurilor, caligrafia framantata a cutelor draparilor si a trasaturilor fetei dau un aspect straniu personajelor din frescele care decoreaza biserica Sfantul Gheorghe, ridicata la Staraia Ladoga putin dupa 1164.
Este uluitor sa vezi cum, prin sinceritatea sentimentului si stapanirea mestesugului, desenul vehement in muchii ascutite, unde albul capata un loc foarte insemnat, scapa de primejdiile uscaciunii si academismului pentru a darui figurilor o intensitate de viata cu totul deosebita.
