Dimpotriva, la Constantinopol vom intalni prezenta artei italiene intr-o fresca ce decora un arcosolium adapostind un mormant in zidul de vest din interiorul nartexului, la Kariye Djami. Defuncta, invesmantata intr-o mantie si o rochie de amasc bogat impodobita, statea in picioare in fata Fecioarei sezand si tinind Pruncul, infatisata din trei sferturi si nu frontal cum se obisnuia in arta bizantina. Cele doua figuri sunt desenate la aceeasi scara.
Stilul naturalist al vesmintelor cu falduri adinc reliefate, simtul volumului si al spatiului, scaunasul desenat in perspectiva sunt categoric italiene, la fel ca si reprezentarea solului sub aspectul unei lespezi de marmura sprijinita de marginea inferioara a cadrului, asemenea pardoselilor din episoadele vietii sfantului Iacov pe care Mantegna le pictase in biserica Eremitani de la Padova. Fresca din Kariye Djami a fost probabil executata cu putin inainte de 1450 de catre un pictor italian sau, mai degraba, daca judecam dupa anumite trasaturi manieriste si dupa cateva stangacii, de catre un bizantin italienizant care il insotise poate pe Ioan al VIII-lea la Conciliul de la Ferrara.
Nemaiafland in propriile lor traditii posibilitatile de reinnoire la care aspirau, anumiti pictori de la Constantinopol s-au indreptat spre exemplele pe care le oferea Italia. Dinaintea unei opere ca aceasta ne putem intreba ce ar fi devenit arta capitalei sub actiunea influentelor italiene, daca orasul nu ar fi cazut in mainile turcilor. Desigur nu s-ar mai fi putut vorbi despre o arta bizantina.
Intr-un spirit asemanator, biserica Hodighitria din insula Lefkas a fost decorata pe la 1450 in stilul gotic international cu fresce al caror program iconografic ramanea pe de-a intregul bizantin.
