Imparatii iconoclasti nu aveau de ce sa nu mentina pe reversul monedelor lor crucea in forma de T, introdusa de Tiberiu (578-582). In schimb, au renuntat la imaginile lui Hristos, care isi facusera aparitia sub lustinian al II-lea Rhinotmetul, la sfarsitul veacului al VII-lea. Grija pe care o aveau, intr-o epoca tulbure, de a intari puterea imperiala prin afirmarea principiului continuitatii dinastice, i-a determinat sa inlocuiasca crucea, la anumite emisii, cu portrete, mai intai ale fiilor lor, apoi ale stramosilor. Pe monedele lui Leon al III-lea care, prin uzurpare, intemeiase o noua dinastie, reversul poarta un bust al fiului sau, Constantin al V-lea, pe care l-a asociat la putere in anul 720. Ramas singur imparat in 741, acesta a pastrat uneori, pe avers, bustul tatalui sau si a pus sa fie reprezentat pe revers impreuna cu fiul sau, viitorul imparat Leon al IV-lea.
Leon al IV-lea s-a reprezentat pe avers alaturi de fiul sau, Constantin al Vl-lea, si a pus pe revers busturile bunicului sau, Leon al III-lea, si al tatalui sau, Constantin al V-lea. Acest obicei s-a pastrat sub Constantin al VI-lea, al carui bust figura alaturi de acela al mamei sale, Irina, pe avers. Pe revers tronau toti stramosii sai imperiali, de la strabunicul sau, Leon al III-lea, la tatal sau, Leon al IV-lea.
Uzurpatorii care ocupara mai apoi pe rand tronul Bizantului, de la Nichifor I (802-811), pana la Mihail al II-lea (820-829), neavand cum sa se faleasca cu stramosi imperiali, se reintoarsera la obiceiul din vremea lui Leon al III-lea si asezara pe revers bustul fiului lor. Teofil, devenit imparat prin succesiune, a avut posibilitatea sa reaseze pe revers imaginea tatalui sau, Mihail al II-lea, ca si pe aceea a fiului sau mai mare, Constantin. El avea un simt atat de viu al demnitatii eminente a familiei imperiale, incat pe anumite monede a pus sa fie reprezentate chiar si cele trei fiice ale sale.
Epoca iconoclasta a fost de asemenea marcata in numismatica si prin alte inovatii. In cursul luptei impotriva cumnatului sau, Constantin al V-lea, uzurpatorul iconodul Artavasde, care se considera drept un nou Constantin in fata unui nou Maxentiu, a inscris pe monedele sale deviza constantiniana: " Iisus-Hristos invinge". Constantin al V-lea a preluat-o si ea a fost folosita pana sub Alexe I Comnenul (1081 - 1118).
Incepand cu Leon al IV-lea, gasim monede al caror avers poarta crucea inconjurata de aceeasi deviza si al caror revers este impodobit cu o lunga inscriptie in randuri orizontale, in care se dau numele si titlurile imparatului. O epoca ce se lepada de imagini nu putea decat sa fie satisfacuta de aceasta formula de un inalt grad de abstractizare, practicata si de monetaria musulmana unde, pe o parte, se afla lancea Profetului, si pe cealalta, titlurile califului insotite de o profesiune de credinta coranica.
Semnificativ pentru forta obiceiurilor si poate si pentru complexitatea situatiei este faptul ca imparateasa iconodula, Irina, chiar si dupa prima reinstaurare a imaginilor, nu a reintrodus figura lui Hristos pe monedele sale, ci s-a multumit doar sa-si imprime bustul pe fiecare fata.
Progresele elenizarii Imperiului si regresul mostenirii romane se remarca in introducerea titlurilor grecesti Basileus si Despotes. Numele imparatilor sunt scrise sub forma lor greaca, intr-un amestec de litere grecesti si latine.
