Gratia gingasa care insufleteste scenele de gen din compartimentele miniaturii principesei Iuliana Anicia se regaseste in ilustrarea unor manuscrise ale Vechiului Testament: asa este Geneza (Facerea) de la Viena. S-a facut o apropiere intre miniaturile sale si acelea din Iliada de la Biblioteca Ambrosiana in temeiul caracterului lor comun de voiosie naiva. " Dupa cat se pare, scria Ch. Diehl (Manuel de Varl byzantin, I, p. 248,), primii artisti care au ilustrat Biblia ar fi conceput aceasta ilustrare absolut la fel ca aceea a poemelor epice. " Cele doua cicluri au fost elaborate, intr-adevar, in acelasi timp, in decursul primelor veacuri ale erei noastre.
Mai multi savanti atribuie Geneza de la Viena unui atelier din Antiohia, unde se presupune ca ar fi dainuit nestirbite traditiile naturalismului elenistic si ale expresionismului a caror pecete o poarta miniaturile ei. Insa alti eruditi o atribuie unui scriptorium de la Constantinopol, din pricina caracterului sau somptuos: ea a fost scrisa cu litere de aur si de argint pe un fond de purpura, dupa o practica folosita inca de pe la sfarsitui secolului al III-lea si inceputul celui de-al IV-lea pentru manuscrisele profane si religioase. Nu stim daca aceasta purpura este un omagiu adus imparatului, pentru care s-ar putea sa fi fost executat manuscrisul, sau Atotputerniciei lui Dumnezeu, stapinul deplin al Lumii. In orice caz, folosirea purpurei raspunde unei dorinte de lux si poate fi inspirata de intentia de a obtine, pentru fondul din care ies in evidenta ilustratiile, efecte de intensitate si de caldura comparabile cu cele date de fondul de aur al mozaicurilor. In ce priveste data, realizarea Genezei este asezata in general in secolul al VI-lea si chiar in anii de dupa 550, din cauza lipsei de redare a spatiului. Dar libertatea figurilor ingaduie sa se presupuna ca modelul utilizat putea sa apartina secolului al IV-lea.
Scenele din viata de la tara ocupa aici un loc important. Ele sint vii, pitoresti, lipsite de orice solemnitate, si sentimentul religios nu se traduce prin nici o trasatura deosebita. Numeroase elemente au fost imprumutate din arta antica: cetati incinse de ziduri cu turnuri, alegorii, nimfe.
Evanghelia de la Rossano
Stilul acesta, mai grav si mai solemn, il intalnim in ilustrarea Evangheliilor, care a inceput la o data mai recenta decat aceea a Vechiului Testament, intr-o epoca in care crestinismul isi capatase caracterul de religie imperiala.
Acest stil eliptic, cu figuri minuscule, desenate cu nerv, dar al caror model cu este destul de lipsit de vigoare, este foarte vizibil in miniatura al carui subiect este intalnirea dintre Rebeca si Eliezer, sluga lui Avraam, pe care stapanul il trimisese sa caute o sotie pentru fiul sau, Isaac.
In acest manuscris exista o miniatura care ocupa un loc deosebit: Potopul. Reprezentarea oamenilor care se zbat zadarnic in valuri imprejurul arcei este de o asemenea amploare si de o atat de puternica intensitate dramatica, incat pare sa fie transpunerea unei picturi mari din secolul al III-lea, poate o fresca dintr-o sinagoga, cum ar fi aceea de la Dura.
Geneza Cotton
Am fi fost in posesia unui admirabil exemplar ilustrat al Genezei daca manuscrisul care facea parte din colectia Lordului Cotton n-ar fi fost aproape complet distrus, in 1731, in incendiul de la British Museum, unde se afla. El cuprindea doua sute cincizeci de miniaturi si s-a calculat ca in starea originara ar fi trebuit sa numere aproape trei sute treizeci: doar douazeci si doua au mai ramas in stare fragmentara.
Acest manuscris s-ar putea sa fi fost pictat, la Alexandria, pe la sfarsitul secolului al V-lea sau in cursul celui de-al VI-lea. Intr-adevar, mai multe trasaturi par a dovedi influenta exercitata de arta copta asupra miniaturistilor care au lucrat dupa modele apartinand traditiei elenistico-romane. Amintim mai ales sprancenele groase si parul negru si des care incadreaza partea de sus a chipurilor carnoase, atat de deosebite de fizionomiile pline de viata ale Genezei de la Viena. Chiar daca acest manuscris a fost ilustrat la o data anterioara Genezei de la Viena, fata de modelele din secolul al IV-lea din care aceasta se inspirase, el reprezinta o etapa pe calea care, de la gratia delicata a elenismului, se indreapta spre abstractizarea si spre austeritatea mai potrivite exigentelor spiritualitatii crestine.
Evanghelia pastrata in tezaurul catedralei de la Rossano (in Calabria) este scrisa cu litere de argint si de aur si pictata pe un pergament colorat cu purpura; ca si Geneza de la Viena. Dar, spre deosebire de acest din urma manuscris, dorinta de a invalui scenele intr-o atmosfera de maretie supranaturala a dus la eliminarea indicatiilor de peisaj si a detaliilor inutil pitoresti. Chipurile capata o expresie severa si dura. Miniaturistul a stiut sa dea micilor sale tablouri o dimensiune monumentala, perceptibila mai ales in cele doua miniaturi reprezentand judecata lui Pilat. Semicercul care se rotunjeste deasupra scenei pare sa indice ca aceste miniaturi se inspira din operele marii picturi murale asezate in lunete sau in abside. S-a presupus ca prototipurile ar fi impodobit peretii marii bazilicii zidite pe la anul 450 de catre imparateasa Evdochia, sotia lui Teodosie al II-lea, pe locul fostei case a lui Pilat de la Ierusalim. Cei mai buni specialisti au pareri diferite asupra originii acestui manuscris, care a fost situat in toate locurile posibile din Orientul bizantin: Egipt, Siria, Asia Mica, Constantinopol. Daca iconografia tine de Palestina, executia somptuoasa s-ar putea datora insa unui atelier de la Constantinopol care lucra pentru curte.
Evanghelia de la Sinope
Savantii nu sunt mai siguri nici in ce priveste locul unde ar fi fost copiata si ilustrata Evanghelia dupa Matei, ale carei fragmente au fost cumparate in 1899 la Sinope, pe coasta de nord a Anatoliei, de catre un ofiter francez, capitanul Jean de La Taille, si revandute in anul urmator Bibliotecii nationale din Paris. Ea a fost scrisa cu litere de aur pe un pergament colorat cu purpura. Vioiciunea desenului si statura minuscula a personajelor se aseamana cu maniera Genezei de la Viena. Dar caracterul dramatic al reprezentarilor si severitatea fizionomiilor amintesc mai mult de Evanghelierul de la Rossano. Factura este totusi mai putin ingrijita si miniaturistul nu a dat personajelor sale acelasi aer de nobila demnitate.
Evanghelia lui Rabula
Posedam unele marturii despre stilul practicat in Siria in secolul al VI-lea datorita miniaturilor celor paisprezece file preliminare ale Evangheliei in limba siriana, copiata in anul 586, sub supravegherea calugarului Rabula, de mai multi scribi, in Manastirea Zagba (situata de mai multi autori in Mesopotamia de nord, in apropiere de granita Imperiului, dar pe care abatele J. Leroy o asaza in regiunea dintre Antiohia si Alep). In aceste miniaturi dainuie un simt al volumului, perceptibil in corporalitatea figurilor si in redarea spatiului cu ajutorul procedeului perspectivei aeriene, care estompeaza tonurile obiectelor mai indepartate. Unele dintre ele degaja un mare calm. Dar majoritatea se deosebesc printr-o gesticulatie destul de vie si prin gustul fata de expresia dramatica. De asemenea se percep numeroase accente ale unui realism popular plin de savoare. Coloritul este de o remarcabila fluiditate. Factura, foarte picturala, izbuteste - datorita unei judicioase folosiri a culorilor - sa limpezeasca si sa invioreze compozitii pe care abundenta personajelor le-ar fi putut face confuze.
Pogorarea Sfantului Duh si inaltarea, care se numara printre cele mai izbutite piese, au fost reproduse de nenumarate ori. Merita de asemenea sa ne oprim la Rastignire, a carei iconografie este destul de dezvoltata. Hristos poarta, dupa moda siriana, o tunica lunga, colobium, de culoare purpurie, cu clavi de aur; tinand ochii deschisi si capul drept, el biruie moartea. In registrul inferior au fost pictate doua scene care accentueaza caracterul triumfal: mironositele in fata mormantului gol si Hristos care li se arata, invesmantat in tunica alba cu clavi de aur a invierii.
In chenarele cu arcade ale tabelelor de concordanta, motivele geometrice si florale se asociaza cu pasarile, cu acel gust foarte viu al decoratiei prin care arta Bizantului a vestit arta Islamului.
Miniaturi din Armenia
Sub influenta bizantina, arta miniaturii a dobandit o mare dezvoltare in Armenia, cu incepere din secolul al V-lea. Dupa marturiile unor texte, aici s-au ilustrat pergamente colorate cu purpura, scrise cu litere de aur si de argint. Pentru armenii cucernici cartea ocupa un loc asemanator cu al icoanelor in Grecia. In campaniile lor militare, armenii luau cu ei un manuscris al Evangheliei.
Se poate stabili o corelatie intre arta armeana din secolul al VI-lea si cele patru miniaturi legate la sfarsitul Evangheliarului de la Etsmiadzin, care a fost realizat in 989. Ele reprezinta Vestirea lui Zaharia, Bunavestire a Fecioarei, inchinarea magilor si Botezul. Cu o asprime populara si o mare vigoare de expresie, miniaturistul a adaptat modele care, daca judecam dupa caracterul inca monumental al acestor miniaturi, apartineau probabil picturii murale: dealtfel ele au putut fi comparate, in ce priveste stilul, cu frescele din prima jumatate a secolului al VII-lea care impodobesc biserica armeana din Lembat. Dar coloritul cam tern si impastat pare sa denote de asemenea si influenta icoanelor executate in tehnica encausticii.
