Ilustrarea cartilor fusese practicata in Egiptul faraonilor, cu deosebire pentru cartea mortilor.In epoca elenistica, atunci cand dinastia Ptolemeilor a domnit la Alexandria, ea s-a extins si asupra lucrarilor grecesti de eruditie si de literatura, incepand, in privinta acestora din urma, cu poemele homerice. Nu posedam nici un papirus ilustrat din aceasta epoca, dar ni s-au pastrat unele care dateaza din secolele I-IV e.n.: scene cu personaje rapid schitate - ca scenele minunilor din baptisteriul de la Dura - erau inserate in coloanele textului scris pe suluri (rotulus sau volumen) de papirus. Incepand din secolul I e.n. se raspandeste codex-ul alcatuit din alipirea mai multor foi de piele de animal sau foi de pergament (numit astfel pentru ca principalul centru de fabricare a fost Pergamul): se foloseau mai ales pieile de vitel (velin). In Egipt s-au facut si codice de papirus. Copiile Bibliei au adoptat forma acestora. Codicele avea sa inlesneasca progresele artei miniaturilor; el ingaduia, intr-adevar, executarea unor miniaturi de proportii mari, mai bine detasate de text, ocupand o jumatate sau o pagina intreaga.
Evreii elenizati si crestinii au ilustrat, in maniera paganilor, unele copii ale cartilor lor sacre si povestirile pe care le scoteau din ele. Nici unul dintre aceste manuscrise anterioare secolului al IV-lea e.n. nu a ajuns pana la noi, dar existenta lor, foarte fireasca in curentul de idei al epocii, se deduce dupa diferite indicii: frescele din baptisteriul si din sinagoga de la Dura o postuleaza in chip aproape necesar; manuscrisele mai tarzii presupun arhetipuri datand din aceasta epoca. Si, intr-o scrisoare catre Lucian, sambelanul lui Diocletian, episcopul Theonas ne vorbeste, la sfarsitul secolului al III-lea, despre luxoase manuscrise crestine scrise cu litere de aur pe pergament colorat cu purpura.
Marele centru al artei miniaturilor a fost mai intai Alexandria, dar, de aici, aceasta arta s-a raspandit in Siria, la Antiohia si in interiorul tinutului sau, in Asia Mica si la Roma, capatand in aceste noi focare aspecte proprii; o intreaga parte a iconografiei bizantine a fost elaborata atunci.
