In acest edificiu, ridicat de Galla Placidia in cursul celui de-al doilea patrar din secolul al V-lea, pe latura sud a nartexului bisericii Sfintei Cruci, mozaicurile cu fond albastru-inchis inviorat de reflexe galbui sau azurii ocupa toate suprafetele curbe: bolti, lunete si calote. Subiectele pe care le infatiseaza sunt insufletite de acel spirit triumfator care caracterizase o buna parte din arta imperiala romana si de care s-a lasat patrunsa si Biserica atunci cand a biruit zeii neadevarati. In centrul calotei, o cruce latina aurita, imagine a invierii, straluceste in mijlocul unui cer de noapte pe care sclipesc vreo opt sute de stele.
Pe pandantivi simbolurile inaripate ale Evanghelistilor se inalta din nori invarstati cu galben si verde. Cele patru laturi a'e turlei, incununate de cate o "cochilie" sau conca desenata in mozaic, apar ca echivalentele picturale ale niselor din arhitectura romana, in care se asezau statuile zeilor sau ale imparatilor, in fiecare dintre ele figureaza cate doi apostoli, imbracati in toga cu clavis (fasie verticala de culoare intnuecata) si in mantie. Ei ridica mana dreapta, asemenea oratorilor antici, desigur pentru a aclama crucea centrala. Fondurile de iarba verzuie pe care stau in picioare ucenicii lui Hristos vin din pitoreasca arta elenistico-romana si dau panoului o anume adancime. Tot de traditia iluzionismului pagan se leaga si porumbeii care, pe aceste pajisti, se apropie de bazine spre a bea apa, simbolizand sufletele celor alesi, chemati sa guste prospetimea vietii vesnice. Printre apostoli doar sfintii Petru si Pavel pot fi identificati, primul dupa cheia pe care o tine in mina stanga, al doilea dupa fruntea lui plesuva. Dealtfel au fost asezati la est, in partea privilegiata.
Cei patru apostoli care n-au mai avut loc pe fetele turlei au fost asezati pe boltile in leagan ale bratelor est si vest, in mijlocul impletiturilor de vrejuri de vita, care deriva din arta decorativa romana, dar incarcandu-se aici de un sens simbolic nou, intemeiat pe cuvantarea lui Hristos catre discipolii sai (Ioan, XV, 5): "Eu sunt vita, voi sunteti mladitele ". Boltile nord si sud sunt acoperite de corole de flori albe si rosii, de stele albastrii si de mici globuri de aur, care amintesc indeaproape anumite tesaturi copte. Pe lunetele din capatul bratelor est si vest, cerbi care trec prin ghirlandele de acant vin sa se adape la un izvor inconjurat de ierburi. Este ilustrarea Psalmului 41,1: " in ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa te doreste sufletul meu pe tine, Dumnezeule ".
Pe luneta de sud, sfantul Laurentiu - pe atunci cel mai popular in Italia dupa sfintii Petru si Pavel - tinind crucea de procesiune si cartea Psalmilor (atribute ale ordinului diaconilor caruia ii apartinea) se indreapta spre instrumentul martiriului sau, gratarul cuprins de flacari. Luneta de deasupra intrarii de la nord adaposteste reprezentarea binecunoscuta a Bunului Pastor. Tema idilica din Catacombe, care mai era inca aproape de Teocrit si de Virgiliu, se patrunde de maretia imperiala: Hristos nu mai este imbracat in tunica scurta a ciobanului, ci in mantia de purpura si tunica de aur cu clavi albastrii. El a inlocuit toiagul sau naiul cu crucea, pe care o tine ca pe un sceptru.
Simetria cu care sunt impartite cele doua grupuri de cate trei oi, stilizarea arbustilor, ierburilor si stancilor, spatiul redus care tinde sa aduca figurile in prim plan marcheaza introducerea unui stil nou la un subiect care, datorita originilor sale, mai pastreaza inca o anume suavitate. Este cu neputinta sa se identifice cu certitudine locul de bastina al artistilor care au facut aceste mozaicuri. Dar nimic nu ne impiedica sa ne gandim ca Galla Placidia i-ar fi putut recruta pe unii dintre ei de la Constantinopol, unde traise cativa ani in surghiun. Asemanarea dintre capul Sfantului Pavel si acela al unui batran sezand, de pe pardoseala Marelui Palat din Constantinopol, este atat de mare incat putem crede ca artistii au folosit caiete de modele foarte asemanatoare unul cu altul. Si idealismul vag al majoritatii apostolilor din "mausoleu" ne aminteste mai mult de portretele din Orientul grec decat de cele din Occidentul latin. Mesterii veniti de la Constantinopol au format probabil ucenici la fata locului.
