Cel mai insemnat ansamblu de mozaicuri din epoca lui Andronic al II-lea, care ne ajuta sa percepem in chip concret tendintele estetice fundamentale ale renasterii paleologe, este acela pe care logothetul vistieriei generale, Teodor Metohites, el insusi un umanist cu spirit novator, l-a executat pe cheltuiala sa proprie, intre anii 1315 si 1320, in naosul si in cele doua nartexuri ale bisericii Mantuitcrului din Chora (numele turcesc: Kariye Djami), pe care a inzestrat-o de asemenea cu un exonartex si un paraclis la sud. Stralucirea coloritului lor si finetea executiei pot fi apreciate la justa lor valoare in urma lucrarilor de curatire intreprinse intre 1948 si 1958 de catre " Byzantine Institute" sub conducerea lui P. Underwood.
Dintre mozaicurile naosului nu au mai ramas decat trei: pe fata de vest a stilpilor de pe laturile absidei, figurile in picioare ale lui Hristos si Fecioarei cu Pruncul, care vor fi constituit intr-un anume fel ultimele icoane ale iconostasului, precum si Adormirea Maicii Domnului deasupra usii de la vest. Dar mozaicurile care impodobeau calotele, boltile si lunetele celor doua nartexuri s-au pastrat aproape in intregime.
Randuiala decorului vestibulurilor era mai putin riguros fixata prin traditie decat aceea a naosului, gustul epocii pentru scenele narative afland aici prilej de satisfactie deplina. Ideea fundamentala care a prezidat la alegerea subiectelor a fost aceea a unei introduceri la ilustrarea operei de mantuire care era figurata in naos. Mozaicurile din esonartex infatisau episoadele Copilariei Mariei, dupa datele Protoevangheliei lui Iacov.
Intr-una din cupole era reprezentat Hristos in bust, inconjurat de patriarhii si de reprezentantii celor douasprezece triburi ale lui Israel. In cealalta Fecioara era insotita de cei saisprezece regi ai Israelului, de Daniel si de cei trei tineri iudei in cuptorul incins, precum si de Moise impreuna cu tovarasii sai. Vom nota ca o formula ce se bucura de trecere in aceasta epoca impartirea pe verticala a cupolelor in triunghiuri alungite, cu ajutorul unor benzi radiale. Mozaicurile din exonartex reprezentau scene din viata lui Hristos, incepand cu Drumul spre Betleem si Recensamantul in fata lui Quirinius, pana la intilnirea cu Ioan Botezatorul si Ispitirea. "Marile praznice" fusesera fara indoiala infatisate la locul lor firesc in naos.
Stilul paleolog atinge aici cea mai delicata forma de expresie, fara a scapa totdeauna de manierismul care il pandea. Aproape toate mozaicurile din nartex sunt tratate ca tot atatea subiecte de gen, pline de sentimentalism si de amanunte pitoresti sau familiare, dar pe care un temperament poetic, slujit de o viguroasa cultura artistica si de un mestesug iscusit, le transforma in viziuni de legenda.
Curentul de cercetare a naturii, la care lua parte foarte activa pe planul stiintific Teodor Metohites, se imbina aici cu o religiozitate foarte profunda. Coloritul contribuie la crearea atmosferei de miraculos prin folosirea celor mai rafinate nuante de roz, albastru-deschis, verde si auriu. Personajele au cateodata o miscare dansanta. Unii cercetatori au fost indemnati sa creada ca mozaicarii au avut in fata ochilor unul sau mai multe manuscrise apropiate prin stilul alert, pitoresc si oarecum sagalnic, de Rotu-lul lui Iosua.
Panoul cu Primii sapte pasi pe care i-a facut Maria la varsta de sase luni este o capodopera de intimitate familiala si totodata de noblete.
Scene ca Drumul spre Betleem (in care fiul lui Iosif, cu desaga in spinare, precede asinul pe care sta Fecioara) si Fuga in Egipt, de o executie extrem de fina, au un farmec idilic cu personajele lor zvelte pana la gracilitate, miscarile vii, faldurile usoare, arborii marunti si peisajele cu munti Si orase fanteziste, cu casele acoperite de terase sau de tigle rosii si albastre, scaldate intr-o lumina mediteraneana.
Alte scene ca Distribuirea lanei de purpura sau Recensamantul in fata proconsulului Quirinius - subiect tratat destul de rar - atesta arta cu care mozaicarul stia sa repartizeze dinaintea unor vaste fundaluri de arhitecturi, de o complicatie baroca, numeroasele personaje, dar cu atitudini mereu elegante si expresive.
In paraclisul de sud, menit sa adaposteasca mormintele, decapajele facute de "Byzantine Institute " au scos la lumina, de sub tencuielile turcesti, fresce care se numara printre cele mai originale capodopere ale picturii bizantine prin frumusetea si fluiditatea desenului, vigoarea modeleului, amploarea si echilibrul compozitiilor, nobletea figurilor, bogatia coloritului. inrudirea cu mozaicurile din biserica si din nartex este atat de stransa, incat P. Underwood a presupus ca aceiasi artisti ar fi executat " cartoanele " pregatitoare.
Este vorba in orice caz de opere contemporane. Frescele din partea rasariteana au drept scop sa ilustreze doctrina privind invierea: in absida, Pogorarea in Iad inlocuieste imaginea traditionala a Fecioarei si este precedata, pe arcul din fata concei, de invierea fiicei lui Iair si aceea a fiului vaduvei. Pe bolta centrala si pe lunetele adiacente se desfasoara Judecata de Apoi.
Frescele din partea apuseana, dominate de cupola, o preamaresc pe marea ocrotitoare si mijlocitoare intru iertarea pacatelor, Fecioara. In cupola, bustul Mariei cu Pruncul este inconjurat de doisprezece ingeri. Pe pandantivi, cei patru evanghelisti, care sunt asezati la baza cupolelor consacrate Pantocratorului, sunt inlocuiti de patru sfinti poeti, autori ai unor imnuri care slavesc Nascatoarea: Ioan Damaschinul, Cosma (frate adoptiv si tovaras al celui de mai inainte), Iosif (calugar de origine siciliana care a trait la Salonic, apoi la Constantinopol in veacul al IX-lea) si de Teofan (calugar de la Sinai, care a stat la Constantinopol prin anii 813 si urmatorii chiar in manastirea Chora, unde a fost ingropat in 845, dupa ce fusese mitropolit al Niceii intre 843 si 845). Dedesubt, pe lunete si pe arcuri, sunt infatisate episoade din Vechiul Testament care, dupa marturia anumitor texte ale imnografilor pictati pe pandantivi, erau socotite, printr-un simbolism cu aspect poetic, ca prefigurari ale Fecioarei: asezarea chivotului si a obiectelor liturgice in templul lui Solomon, Visul lui Iacov si lupta lui cu ingerul, Moise si rugul ce arde si nu se mistuie si din a carui para de foc apare un medalion cu bustul Fecioarei cu Pruncul, Profetia lui Isaia privind venirea Mantuitorului, ingerul ucigandu-i pe asirieni in fata Ierusalimului, Aaron si fiul sau dinaintea altarului.
Ratiunile care au determinat alegerea subiectelor si referirea precisa la imnografi denota ca autorul programului cunostea temeinic literatura ecleziastica. Aceasta arta savanta in sursele sale de inspiratie, ca si in tehnica sa, este arta paturilor in care cultura si sensibilitatea se imbogateau reciproc. Sfintii militari ca si ingerii din cupola adauga frumusetii idealizate a prototipurilor lor rafinamentele unei noi elegante. Frumusetea chipurilor se impleteste cu cea mai subtila delicatete in desenul membrelor si al vesmintelor. Si, de nenumarate ori, atitudinile devin sinuoase, vestind stilul gotic " international " sau " courtois " de la inceputul secolului al XV-lea.
