In fata decaderii Romei, Europa occidentala, zguduita de invaziile germanice si lipsita de sprijinul unei puteri politice solide, si-a intors privirile catre Imperiul bizantin, unde supravie-tuise maretia imperiala si unde inflorea o viata intelectuala, religioasa si artistica extrem de activa.
In Galia, contactele erau asigurate de pelerinii care se duceau in Locurile sfinte si de acei numerosi negutatori greci si sirieni care, stabiliti in numeroase orase, ca Marsilia, Arles, Narbonne, Orleans si Paris, strabateau tara in lung si in lat vanzand produsele Orientului: vin, ulei, mirodenii, papirus, bumbac, fildes, tesaturi si chiar icoane. De asemenea calugarii veniti din Egipt si din Asia au facut cunoscute regulile si obiceiurile vietii ascetice.
Multe dintre marile biserici din Galia, zidite in secolele al V-lea si al VI-lea, au fost decorate cu mozaicuri, pe care textele le lauda pentru splendoarea si stralucirea lor. Intre alte regiuni, Auvergne a fost foarte receptiva fata de influentele orientale. Sidonius Apollinarius inaltase la Clermont o biserica inchinata Sfantului Gheorghe, ale carui moaste le primise din Lydda, in Palestina. O alta biserica fusese intemeiata in acelasi oras, pe la 470, in cinstea Sfantului Cyr, de catre un calugar cu numele de Avraam venit de pe malurile Eufratului.
La sfarsitul veacului al V-lea, se ridicase in afara orasului o biserica inchinata sfantului Antolianus. Era o bazilica cu cupola de tipul acelora care se raspandisera pe atunci in Imperiul bizantin, cu deosebire in Anatolia. Pe de alta parte, biserica Saint-Martin din Tours, terminata in jurul anului 470, pare sa fi fost o bazilica cu cinci nave, avand deasupra colateralelor tribune proprii scolii constantinopolitane, fara indoiala dupa modelul bisericii Sfantului Mormant de la Ierusalim. Poate ca deasupra edificiului se ridica si o cupola. Se pare ca tribune existasera si in starea initiala a bisericii Sfantul Petru de la Vienne, ale carei ziduri pastreaza in partea de jos a asizelor bolovani separati prin straturi de caramida: partea terminala de la est ar fi fost alcatuita dintr-o absida, flancata de o proscomidie si un diaconicon, dupa un tip venit din Siria, care se raspandise si in vestul Balcanilor, in veacul al VI-lea, catedrala din Nantes, terminata pe la 567, pare sa fi fost, daca judecam dupa descriptia lui Fortunat, o bazilica cu cupola, impodobita cu mozaicuri.
La Toulouse, fie sub dominatia vizigotilor, intre 408 si 506, fie pe la mijlocul veacului al VI-lea, sau ceva mai tarziu, a fost construita o biserica decagonala, vestita " Daurade ", numita astfel dupa mozaicurile sale cu fond de aur care erau repartizate pe trei etaje de arcaturi. Edificiul a fost distrus de benedictini in 1761, dar il cunoastem dupa descrierea facuta in secolul al XVII-lea de dom Odon-Lamothe, si se pare ca iconografia sa era cel putin in parte bizantina.
In nord-vestul Europei, calugarii irlandezi au intretinut relatii cu monahii din Egiptul copt, fie ca unii dintre acestia venisera in manastirile lor, fie ca ei insisi ii vizitasera, ca pelerini, si au imprumutat de la ei, pentru miniaturile lor, motive decorative pe care le-au combinat in chip savant cu ornamentele preluate din auraria locala.
Renasterea anglo-saxona in Northumbria, incepand din a doua jumatate a veacului al VII-lea, a fost favorizata nu numai de aporturile romane datorate calugarilor benedictini, ci si de introducerea unor opere de arta bizantina. Aceste influente emanate de Roma si de Constantinopol au alimentat si au sprijinit reactia umanista si realista impotriva exuberantei abstractizari decorative a irlandezilor. Benedict Biscop, episcop la Yarrow si la Wearmouth, care a facut cinci calatorii in Italia, a adus de acolo o buna parte din vechea biblioteca a lui Casiodor, ale carei manuscrise impodobite cu miniaturi au avut multi imitatori. Sfantul Teodor, care, in 668, a fost insarcinat de papa Vitalie sa reorganizeze biserica din Anglia, era un grec din Tars, iar sfantul Adrian, care a predicat la inceputul secolului al VIII-lea, venea tot din Imperiul bizantin. Artisti bizantini au lucrat poate chiar la decoratia sculptata a bisericii Saint-Andrew din Hexham, intre 671 si 674. Pe fata de sud a crucii de piatra din Ruthwell (la sfarsitul veacului al VH-lea), Hristos este de tip bizantin, si este interesant sa relevam, pe acelasi monument, in scena Spalarii picioarelor lui Iisus de catre Maria-Magdalena, deosebirea de stil intre Mintuitor, copiat dupa vreun model oriental, si figura grosolana a pacatoasei pocaite, creatie a vreunui artist localnic.
Wilfred, abate in Ripon si pentru catava vreme episcop de York, a pus sa se execute un Evangheliar cu litere de aur pe fond de purpura, imitand astfel unele manuscrise imperiale de la Constantinopol. Tot de la Bizant a fost probabil impru-mutat prototipul evanghelistiJor sezand, din Book of Lindisfarne (la British Museum; sfarsitul veacului al VII-lea, inceputul celui de-al VIII-lea; cf. Grabar si Nordenfalk, Le Haul Moyen-Age, p. 117). Miniaturistul, care a stiut sa dea dovada de o vigoare a stilului foarte personala, si-a recunoscut datoria contractata scriind, cu litere latine, deasupra evanghelistilor, cuvantul grec " O Aghios " (= sfant). In veacul al VIII-lea, cei doi evanghelisti din Codex aureus, de la Biblioteca regala din Stockholm, care apartine scolii din Canterbury, sunt asezati fata in fata pe un tron u perna de purpura, dupa moda imparatilor bizantini si a unor reprezentari ale lui Hristos din anumite abside (Grabar si Nordenfalk, op. cit., p. 123). Forta noua a modeleului, care contrasteaza cu formele plate ale miniaturii irlandeze, se datoreaza poate amintirii lasate fie de dipticuri consulare, fie de picturi murale. Semnalam in sfarsit ca opt tabele de concordanta inserate in Evangheliarul bisericii Sfanta Ecaterina din Maaseyck (sfarsitul secolului al VII -lea, inceputul celui de-al VIII-lea) se trag din prototipuri bizantine.
